... sau despre satisfacția lucrului bine făcut.
Cei mai mulți dintre oamenii care mă cunosc și îmi sunt apropiați, știu despre mine că sunt o fire critică și mereu cred și susțin că lucrurile pot și trebuie să fie făcute mai bine. De patru ani, de când mi-a intrat evenimentul SkirtBike în viață, sunt omul care mai întâi vede ceea ce n-a fost bine făcut, și-apoi părțile bune. Nu e laudă deloc, mă prezint așa cum sunt, chiar dacă nu mi-e cea mai favorabilă lumină.
Anul acesta, însă, lucrurile sunt cumva, neașteptat, diferite. N-am să îmi fac reproșuri. N-am să fac reproșuri echipei cu care am lucrat. Desigur, n-au fost toate perfecte, așa cum idealista (că perfecționistă e prea mult spus!) din mine și-ar dori, însă… se întâmplă să înțeleg și să simt lucrurile diferit. Într-un sens tare bun. Despre cifre și statistici oficiale am scris pe situl asociației SENS, aici vreau să scriu cum se văd lucrurile din culise, prin ochi de organizator.
Muncă. Multă muncă, am avut senzația, la final de ediție din acest an, că lunile acestea din urmă am muncit pentru acest eveniment mai mult decât în toți trei anii la un loc. Da, mi-am dorit mult ca ediția aceasta să fie diferită. Să arătăm fetelor participante, partenerilor și tuturor celor implicați, că am învățat, că am crescut, că știm să facem lucrurile mai bine, că evenimentul dovedește o logistică clară, o organizare bine pusă la punct, că nu mai e doar o zi în care ne strângem și pedalăm câteva sute de bicicliste și bicicliști din Baia Mare.
Am fost și sunt întrebată, frecvent și cu un aer chiar acuzator, ce câștig din acest eveniment. Mi se spune că e cazul să-mi iasă, să ne iasă, bani din el. Că trebuie deja să fie un bussines din care să câștigăm. Bani, desigur. Tuturor le-aș spune – și le spun – că evenimentul acesta nu va fi niciodată, pentru mine, pentru oamenii cu care lucrez, despre bani pe care să-mi doresc să-i câștig pentru a mi-i băga în buzunar. Niciodată, cât timp mă voi ocupa eu de coordonarea acestui eveniment în Baia Mare, SkirtBike nu va fi despre câștig material. Munca pe care o facem la SkirtBike Baia Mare, luni de zile înainte de eveniment, în fiecare an, e strict voluntară, ne rupem din timpul nostru liber, de după job-uri full time, e alegerea noastră, așa ne dorim să continuăm. Pentru că acest eveniment este despre noi, despre ceva în care credem, ceva ce dorim să promovăm. Mersul pe bicicletă în rândul femeilor.
Da, desigur, banii ne sunt necesari la organizarea evenimentului. Toate costă bani. Și nu puțini. De la tricourile voluntarilor, la semnele de carte personalizate pe care ne-am dorit să le oferim amintire participantelor, de la sutele de moriști pe care le realizăm manual, una câte una, în fiecare an și până la taloanele de înscriere, toate costă bani. Faptul că în acest an BCR a fost sponsor la nivel național, a fost extrem de binevenit, a fost calea prin care am reușit să punem la punct o logistică peste ceea ce am făcut în anii trecuți, însă ne-am dorit mai mult ca, în loc de aceste cheltuieli de organizare pentru care, de multe ori, scoatem bani din buzunarele proprii, să ne folosim de sponsorizarea BCR într-un alt scop.
Ne-am dorit să cumpărăm o bicicletă cuiva care nu-și permite acest lucru. Și asta am făcut. Cosmina e fetița pe care o cunosc deja de câțiva ani, prin intermediul Balloon Fiesta, acel eveniment drag sufletului meu, de care m-am ocupat mai demult. A crescut frumos în acești ani, bunica ei foarte în vârstă îi oferă o educație surprinzător de sănătoasă, fetița de 11 ani și jumătate face handbal și, în ciuda situației materiale extrem de precară, se dezvoltă frumos și are visuri îndrăznețe, i-ar plăcea să facă pian și-și dorea mult o bicicletă, o dorință pe care bunica ei n-avea cum să i-o îndeplinească. Așa că, i-am cumpărat una și i-am oferit-o la SkirtBike, pe scena mare, în fața sutelor de bicicliști. Îmi spunea acolo, îmbrățișându-mă, că e cea mai frumoasă zi din viața ei. Așadar, mulțumim BCR, simțim că am ales să facem ceea ce trebuie.
Nemulțumiri și critici vom primi mereu, o știu bine. În acest an, involuntar, am ales să nu mă doară atât de tare răutățile și criticile fără sens. Din cele constructive, învățăm, că mereu e de învățat. Știu perfect că sunt mici detalii care puteau să fie altfel, cum e faptul că în ziua SkirtBike a fost foarte cald și fetele, sutele de fete, au așteptat mult în soare, la standul de înscrieri. Ne străduim să îmbunătățim. Știu că pe traseu au fost mici incidente, că s-au ciocnit bicicliste, ne pare tare rău pentru fiecare mic inconvenient suferit de oricare fată și-am vrea să fie toate biciclistele foarte mulțumite. Inevitabil, nu ne ies toate așa cum plănuim sau ne dorim. Dar ne străduim.
Așadar, dincolo de mici dezamăgiri inevitabile atunci când lucrezi cu oameni, sunt tare mulțumită de cum ne-a ieșit anul acesta evenimentul. De cum am colaborat cu partenerii proiectului care ne-au oferit zecile de premii pe care le-am dat participantelor. De cum am lucrat cu oamenii care s-au implicat în organizare, de voluntarele care-au făcut cele 350 de moriști de hârtie cu răbdare și bunăvoință, de voluntarele de la standul de înscriere care au fost foarte prompte și implicate, de băieții voluntari care-au ajutat la împărțirea sticlelor cu apă și a brioșelor și-au coordonat coloana de bicicliste pe traseu, de fetele mele cu care-am făcut cea mai reușită echipă în acest an.
un moment priceless, în toată agitația acelei zile, cu fetele acestea două care-mi sunt așa de dragi, Diana și Kinga
am pedalat o bicicletă tandem anul acesta, primită cu împrumut de la magazinul OnBike, și Puștiul a putut să fie cu mine în coloana de bicicliști. e drept că nu se vede pe fața lui, dar tare s-a mai bucurat să-mi fie alături.
moriștile noastre de hârtie, anul acesta mai colorate, mai frumoase. mulțumim mult pentru ajutor, fetelor!
echipa de organizare și voluntarii din acest an. Anca, Roxana, Ribana, Oana, Alexia și băieții, vă mulțumim mult!
bicicliste faine din viața mea… Kinga și de două ori Diana
am avut anul acesta, prima oară, și un mic târg cu produse realizate manual de oameni frumoși din Baia Mare
Cosmina, fetița care a primit o bicicletă la SkirtBike Baia Mare
… și Puștiul, alături de mine și pe scenă unde, după ce m-a ajutat la extragerea premiilor, s-a așezat să-mi scrie o scrisoare pe un plic, că n-avea altceva la îndemână…










6 comments
Felictari..e uimitor cata daruire si implicare din inima ta!
Uff, nu-i așa. Cred că e un caz din acela, oamenii care nu au, dau, sperând că vor avea. Ceva de genul ăsta. Mi-e musai să dau, să fac, să… orice. Ca să simt că am.
:*
Absolut impresionant! Felicitările mele, aţi evoluat frumos! @};- :-* >:D<
Pînă pe 20 ai timp să pui şi filmuleţul undeva – să nu crezi că te iert. 😛 😀
Mulțumesc! Evenimentul a evoluat, așa e.
Filmul, vine și el, însă încă se lucrează la el, deh, specialiștii au nevoie de mult timp! Dar o să fie!
A evoluat nu numai evenimentul dar şi voi, organizatorii – şi aici mă uit în special la tine. 😉 Îmi place atitudinea constructivă. 🙂 Puştiul e super-delicios cu pălăria aceea şi aerul serios. :))
De film am menţionat aşa, ca să nu fie răspunsul prea scurt. 😀 Oricum n-am bandă momentan, abia mi-au venit şi pozele de mai sus, dar a meritat aşteptarea. 🙂
Încă o dată, felicitări! :-bd
Un eveniment minunat! Bravo!
Comments are closed.