Singurul muzeu pe care l-am vizitat când am fost la Praga a fost cel de jucării. N-am făcut-o intenționat, mai degrabă mi-a ieșit în cale dar a fost o chestie potrivită, mi-a plăcut. A fost amuzant c-am rătăcit o vreme prin încăperile ticsite cu jucării și n-a mai fost picior de vizitator pe-acolo. Mi-ar fi plăcut și mai mult dacă m-ar fi lăsat să mă așez pe undeva și să mă joc. Aș fi putut servi un ceai în niște cești în miniatură, alături de niște păpuși cu chipuri cam stranii, ce-i drept. Mai c-aș fi simțit poveștile altor timpuri prinzând viață.
Muzeul jucăriilor se află într-o clădire din perimetrul Castelului din Praga și-n fața întrării în muzeu – cine zice că praghezii n-au simțul umorului – se află o altă jucărie, una aurită în urma repetatelor atingeri, frecări, și mai știu eu ce. E statuia de care ziceam într-un post trecut, despre care google spune că e semi-cunoscută – dar n-am reușit să aflu mai multe, din păcate – a unui băiat a cărui penis a devenit aurit în timp de la atâtea mâini curioase, în contrast cu restul corpului. Se zice că atingerea obiectului aduce noroc, la fel cum o fac diferite părți ale corpurilor statuilor de pe Podul Carol, cum o face atingerea sânului Julietei de la Verona, etc. Nu-s superstițioasă și nici nu cred în povești de genul ăsta, nu mă îngrămădesc să ating vreo chestie dar aici a fost treabă de orgoliu – cum altfel să răspunzi la provocarea – n-ai curaj?! – și iată c-am comis-o. Oricum, la adăpostul mănușii, într-un moment rapid când curtea respectivă era goală. Nah, mi-s mai pudică, se pare, așa, de fel.
Așa că, fost-au jucării la Praga. Ia vedeți:
(ei, rânjetul de pe fața mea se datorează mai degrabă sentimentului de stinghereală decât… plăcerii! 🙂 )
(ia uitați-vă ce fețe stranii au păpușile astea)
(cum s-o fi simțind Lady Di printre atâția bărbați?)
(o păpușă Trump printre micuțele fashioniste, colțul opulenței)
(ei, Ken și Barbie se înmulțesc și ei, cum altfel să fie atâtea păpuși în lume?)
(și, desigur, marea eroină, Albă ca Zăpada. apropo, ce nu-i în regulă la poza asta?)
6 comments
Ioi, tu :)) Foarte tare muzeul…Nici nu stiam pana acum de existenta unei asemenea statui :))
Unul dintre pitici cred că era ascuns sub fusta ei – nu întreb ce căuta acolo. 🙄
Am avut dreptate cu statuia sau ce?! 😆 Da’ eşti super, în poza aia! Vezi ce putere poate avea un flecuşteţ… 😀
Din păcate muzeul acesta l-am ratat. Nu și statuia 🙂 Mulțumesc că l-ai amintit. Îl pun pe lista cu „de văzut data viitoare”.
Super muzeul! 😀
Deci si Barbie face copii? 😀
Si unde e al saptelea pitic?
Ce mi-ar place să văd muzeul ăsta!
Al şaptea pitic e rebel şi individualist şi a fugit de acasă :))
Fain 🙂 Mi-ar face mare placere sa vizitez un loc cu atatea jucarii 🙂 Cred ca undeva in suflet, am ramas tot un copil 🙂
Comments are closed.