Jurnal de drum – Țările Baltice și Scandinavia (6)

Dimineața în care m-am trezit la Helsinki, în patul meu din hotelul așezat într-un fantastic colț de rai, pe malul Mării Baltice, în Golful Finic, a fost una dintre Diminețile vieții mele. Mă plimbam în păduricea așezată pe plajă, printre clădirile – oază de liniște și pace – așezate strategic ale hotelului și mă simțeam copleșită. Priveam cerul albastru frumos și marea calmă și senină, insulițele presărate la tot pasul și mă simțeam copleșită. Îmi țineam sufletul să nu-și ia zborul. Ca un copil ce descoperă cu uimire lumea, descopeream și eu că simplitatea dă cea mai încărcată formă de trăire posibilă. Finlanda. Șopteam în suflet numele țării ăsteia și nu-ndrăzneam să exteriorizez ceea ce simt, ca să nu se piardă. Eram plină. Și credeam că mai mult nu se poate…

Orașul Helsinki, după acea Dimineață, nu mi s-a mai părut atât de impresionant pe cât mă așteptam. Frumos dar nu copleșitor. Cu obiective turistice – Catedrala luterană ce-și înalță turlele arogant spre cer, Monumentul lui Sibelius, Biserica circulară scobită în stâncă – profunzime și simplitate, cred că e biserica cea mai frumoasă din lume, din punctul meu de vedere -, Parlamentul, portul, piețele – înțesate de turiști, cu reni și moși Crăciuni la fiecare pas, cu parcuri verzi și oameni liberi, neîncorsetați în conveniențe, relaxați… Helsinki mi-a plăcut dar, pentru mine, Finlanda va rămâne în suflet legată de acea dimineață absurd de frumos de simplă.

După Helsinki, seara, ceea ce urma să mă impresioneze mult peste așteptări, era trecerea de la Turku la Stockholm, cu feribotul celor de la Viking Line. Aproximativ 12 ore de plutit pe apă într-o navă de poveste. Singurul meu regret e faptul că acea noapte a fost prea scurtă pentru tot ce-am trăit și simțit acolo. Eleganță, clasă, lux. Mare încărcată de insule, cer împodobit cu-n frumos curcubeu, cabină cu vedere spre marea ce-a rămas și peste noapte albastră, neîntunecându-se, locuri de relaxare, de luat masa, de petrecut timpul fără a te putea plictisi și, desigur, punțile care ofereau priveliști mai mult decât grăitoare. La miezul nopții, cerul era alburiu și marea copleșitoare, muzica live și berea rece. Am dansat în noaptea acea pe-un ring de dans alături de oameni din toată lumea. Ruși, nemți, români, finlandezi, toți cuprinși de-aceeași febră și nevoie de-a elibera un preaplin al sufletului. Dacă în Finlanda am trăit o adevărată Dimineață, drumul spre Suedia a fost o Noapte. Una aparte în care m-am simțit răsfățată, o noapte în care alergările-mi sufletești mi-au fost echilibrate de cele ale trupului, eliberându-mă de încorsetări, de limite și conveniențe. Am dormit un pic mai mult de două ore și dimineața devreme m-am trezit într-o lume de poveste, cu sufletul plin dar senin, pregătită pentru o altă zi. Stockholm.