O să inversez un pic ordinea articolelor despre Praga pe care le-am pregătit și-am să vă arăt ce-am văzut pe-acolo și doar pe urmă vă voi povesti despre cum a fost…
Șederea mea la Praga n-a fost o alergătură după obiective turistice. Am umblat extrem de mult pe jos dar nu pentru că am vrut să bifez cât mai multe lucruri pe o listă ci pentru că… având în vedere că era frig, nu puteam pierde vremea pe poduri, pe pajiști sau pe bănci în parcuri, cum aș fi vrut… Mi-au rămas multe lucruri de văzut, motiv clar pentru o reîntoarcere la Praga. Mi-am dorit mult să merg și deși vremea a fost potrivnică, rece, apoi a nins extrem de mult, nu-mi pare deloc rău, a fost bine dar îmi doresc mult să văd Praga atunci când e verde, vie. Așadar, pozele îmi sunt cenușii, ca și vremea, dar trăirile acolo mi-am fost senine, calde, pentru că m-am bucurat să fiu acolo. Chiar și iarna.
Deci…
Zona asta mi-a plăcut mult, era departe de centru, cu cetatea Vysehrad în spate…
La Vysehrad, copacii ăștia doi mi-au plăcut la nebunie. Viață eternă în doi, huh?
Vedere Praga, de la Vysehrad.
M-am plimbat mult de-a lungul Vltavei și lebedele astea frumoase mi-au încălzit ziua. Cum or fi rezistând în apa aia rece?
Vestita Casă Dansatoare mi-a ieșit și ea în cale…
Speram să am parte de un Pod Carol doar pentru mine, pustiu. N-a fost să fie.
Străduțele astea înguste au un farmec aparte. Și piatra cubică aduce un plus de eleganță.
Piața Wenceslas e, de fapt, o stradă largă, presărată cu magazine.
Praghezii au păstrat bradul până exact de ziua mea. Drăguț, nu-i așa? 🙂
Un tandem amuzant. Louis Vuitton și o cabină de wc…
Cam așa ne-a nins. Și pe mine și pe Catedrala Sf. Titus.
După nasul meu roșu vă puteți da seama cam cât de frig era. Și-n funicular nu era mai cald decât afară…
Departe de centru, pe-o stradă din Orașul Nou…
Cam așa arăta Praga înzăpezită și cam așa mă înfofolisem eu…
Nu puteam să trec cu vederea așa ceva, chiar citisem despre ceva zboruri pe deasupra Pragăi și visam…
Ceasul astronomic era la locul lui, frumos, așa cum se zice…
Piața Orașului Vechi era plină de oameni și ziua și noaptea.
N-am văzut câte aș fi vrut, n-am făcut câte aș fi vrut dar, având în vedere frigul, și vremea cenușie, și zăpada – pe colina Petrin chiar ne-a dat bătaie de cap, necurățată, se înălța văzând cu ochii și noi am urcat dealul pe jos, doar la coborâre am luat funicularul – a fost bine, foarte bine. Praga e frumoasă.
Am scris deja un articol despre drumuri, taxe și transport în Praga, e primul al poveștii Praga, și-o să mai fie unul despre oameni, prețuri, mâncare, cheltuieli… așa, ca un fel de ghid turistic în viziune proprie.
18 comments
Cand vezi asemenea poze nu ai cum sa nu comentezi..Absolut superbe iamginile cu Praga..Nu ma satur de orasul asta..Iar ultima poza imi aduce aminte de o cladire draga noua, baimarenilor 😀
Pozat din unghiul ăsta, turnul chiar seamănă… cu turnul nostru în care n-am urcat… încă!
Nu pot sa cred..Deci trebuie sa urci, pana nu o inchid astia pentru renovari 😀
Ei, dacă n-o fi, e bine și după… renovări. Și Baia Mare oricum e un oraș frumos, văzut și de jos… :))
am scăpat, bag de seamă că nu trebuie să îmi dau demisia din funcţia de instigator la drumuri 🙂
Clar, ești în funcțiune! 🙂 Altă destinație?
Ei da, se vede clar perspectiva feminină asupra oraşului. 😉
Se putea să lipsească numele mari? Cabina aia a fost plasată strategic acolo, că evident te π pe tine cînd intri şi vezi preţurile! 😆
Frumos! Aş fi dat un Like da’ ia-l de unde nu-i… 🙄
Nu, Dragoș, să știi că numele alea-s prea mari pentru mine… N-aș fi făcut poza dacă nu era toaleta aia acolo… :))
Nah, numele nu-s mari – doar preţurile. 😉 Las’ că-i bine să mai facă şi ei cîte un reality-check. 😀
Căciula aia „rusească” e cre-me-na-lă! 😆
Da, așa e… nume mari, prețuri mari sau invers, mi-e totuna, eu trăiesc în altă lume, oricum… da’ măcar asta nu mă doare…
Vroiai să zici… căciula în combinație cu mine, da? 😛
Evident, de combinaţie era vorba! 😀
Bună dimi, Loredana 🙂
Voi sta prin preajmă să văd ce spui despre Praga; noi am petrecut Revelionul acolo şi nu ştiu dacă vom mai reveni. Din cîte observ, ai văzut ceva mai mult din Praga decît noi, pentru că noi am făcut şi deplasări către alte două oraşe din Cehia dar, pe ansamblu, a fost minunat!
Neața! Eu am să mă întorc, sper că voi reuși chiar anul ăsta. Vreau neapărat să văd orașul verde. Da, noi am stat doar în Praga și am umblat mult de tot pe jos… și tot au rămas multe, multe de văzut… mai ales că vremea a fost și ea destul de potrivnică…
Cand te plimbi lumea pare mai frumoasa, nu? 🙂 Oricum, ma bucur ca-ti oferi astfel de placeri.
Ehei, lume nouă – veche!!! 🙂
Da, viața pare mai frumoasă așa, mai cu sens…
Dap, foarte rar mai dau o raita prin lumea blogurilor :).
Foarte, foarte tare fotografia aceea nocturna!
Cum a fost panorama din turnul Petrin? Cand am urcat eu, era o vreme mohorata, incat nu m-am bucurat de cine stie ce spectacol…
Cat despre Casa Dansatoare, hotelul nostru (eram cu niste prieteni) se afla in zona. Ne-am oprit pentru cateva poze in drum spre aeroport, la intoarcere. O „ea” ne intreaba ce-i asa de spectaculos de vrem sa vedem o casa. Ii spunem ca e vorba despre Casa Dansatoare, iar ea ne aproba deloc convinsa. Ajungem la fata locului, tragem cateva cadre si ne pregatim sa plecam. La care ea ne intreaba: Pai, si, de ce nu danseaza casa asta? Spuneati ca danseaza, nu?… 😀
Ei, la noi de-abia se vedea turnul Petrin când eram lângă el… :)) Ningea destul de tare și vizibilitatea era fix… zero! Deci n-a fost rost de urcat în el.
Adevărul e că asta mi-a lipsit cel mai mult la Praga, priveliștea… sunt înnebunită să văd orașele de sus, e una din marile mele plăceri de călătorie… n-a fost să fie, nu ne-a permis vremea, clar, mă reîntorc la Praga.. 🙂
Păi da, era mai interesant dacă dansa… în timp real… :))