Mândră ca o IE

Ce mai faci?
Uite, pe ape tulburi, ca de obicei…
Tu când ai să te liniștești?
Păi, probabil niciodată…
Dialog cu cineva care mă-ntreba de sănătate (oare și aia a minții se pune la socoteală?). Da, cam așa. Încep să cred că-i un fel de virus care pune stăpânire pe tine, mai crezi uneori că l-ai eliminat, dar te bruiază la intervale aproape regulate, ca să-ți dai seama că e acolo, în venele tale, făcând parte din tine. Și degeaba lupți, că tot acolo ajungi, nu mai e și altă cale…
Altfel, între timp, să mai trăim un pic de viață, zic, că tot nu-i loc de prea multe variante. Așa cum e, așa cum se poate, așa cum trebuie. Cine o mai fi făcând diferența între nuanțe?
Marți s-a sărbătorit p-aci Ziua Universală a Iei, deodată cu sânzienele cele nebune și capricioase, c-a fost musai să ne dea cu ploaie, emoții, deh, doar pregătisem o activitate în aer liber. Dar ne-a ieșit. Fete și biciclete, că ne pregătim de Skirtbike Baia Mare 2014. Și ii, multe și frumoase, că suntem mândre să aparținem locurilor ăstora. Am mai zis, Maramureșul e plai cu oameni faini. Cu fete faine. E aici un album întreg care (vă) dovedește!

 (da, sunt mândră ca o ie, ca și comentariul primit pe facebook. dar nu pentru mine, ci pentru lucrurile pe care reușim să le facem, pentru bucuria pe care o aducem unor oameni, pentru sentimentul de apartenență la un grup, pentru Baia Mare și pentru Maramureș, pentru de-astea, știți voi, care-mi fac rotițele să funcționeze în continuare)
O zi cu bucurIE să aveți! 🙂