Cum să ajuți, să fii de folos cu adevărat cuiva de lângă tine când nu faci decât să te împiedici, la fiecare pas, de propriile neputințe?! Când, înfruntând problemele altcuiva, îți dai seama că cele ce te izbesc în față sunt tocmai problemele tale, pe care le credeai bine ținute sub control?! Poți să-i spui cuiva – uite, fă așa, asta e calea – când tu nu faci decât să rătăcești pe întortocheate cărăruțe lăturalnice?
Da, simt că mă învârt într-un labirint al neputințelor…
0
3 comments
De obicei, problemele altora pot fi privite cu o anumită detaşare dată de neimplicarea (directă) a propriei persoane, ceea ce oferă posibilitatea unei analize cît de cît obiective şi a găsirii unor soluţii viabile.
Partea bună e că atunci cînd problemele unor terţe persoane se confundă cu cele proprii, soluţiile găsite pentru acele persoane pot deveni dintr-o dată soluţii pentru propriile noastre probleme. 😉
Însă, vrem să le aplicăm pe noi înşine… sau ne e bine aşa? 😎
You need a fuckin’ spank… or a spankin’ fuck! 😆
Da, aşa e. Când priveşti lucrurile dinafară par altfel. Când eşti implicat, se schimbă toate.
Mda, toţi avem nevoie, la un moment dat, ori de una, ori de cealaltă, ori de amândouă. Doar să nu ne lase mutilaţi, nu? 🙂
Vorbele bătrîneşti mai întotdeauna au dreptate:
Nu da tare, că mă doare;
nici încet, că n-am răbdare!
😆
Comments are closed.