… fără să fii un om care are încredere în propria persoană.
Nu poți să ai încredere în tine, fără să fii un om integru (printre multe altele), citesc pe undeva.
Dar ce înseamnă integritatea, de fapt? Ne raportăm la propriile persoane, la propriile percepții, la propriile sisteme de valori sau principii. Și toate acestea pot să fie și sunt atât de diferite de ale celorlalți. Însă, dincolo de toate aceste mici sau mari aspecte care ne personalizează, ne fac diferiți unii de alții, tot trebuie să existe un punct comun, o linie la care să ne raportăm toți. Nu?
Să fii un om integru înseamnă să nu faci rău altor oameni? Să spui ceea ce crezi și să crezi ceea ce spui? Să fii onest, să nu te minți pe tine însuți, în primul rând? Să ai un cod personal de valori extrem de bine respectat?
Se zice că libertatea unui om se termină acolo unde începe libertatea altui om. Dar eu cred că libertățile a doi oameni pot să coexiste, nu se anulează una pe alta în mod implicit, deci, libertatea unui om se termină nu acolo unde începe libertatea unui alt om, ci doar acolo unde libertatea unuia poate să însemne răul altuia. Acolo unde, ceea ce e bine pentru mine, poate să însemne rău pentru altcineva. Dar cum stabilești că binele tău e răul altuia? Nu poate fi o situație confuză? În care ceva doar să pară a fi rău, dar să nu fie, de fapt?
Toate au un sens și sensul o fi să învățăm ceva și de cele mai multe ori, ne cam scapă lecția, mă tem.
(mi-a plăcut mult această imagine, am găsit-o pe net, nu-i știu sursa… cumva, e despre mine (și mulți alții ca mine) și cea mai mare bătălie a mea. sau provocare. sau… cine știe ce…)
2 comments
La mine nu merge. Trebuie să-i iubesc pe ceilalţi, cît mai puternic şi necondiţionat posibil, ca să am motiv să mă iubesc pe mine însumi pentru ceea ce sînt. Altfel cred că aş intra într-un cerc vicios unde n-aş putea iubi personajul egoist, egocentrist, poate chiar narcisist care aş deveni, iubindu-mă întîi de toate pe mine însumi şi cu siguranţă n-aş putea iubi pe nimeni altcineva din cauza asta. 😉
Eu cred ca ne facem prea multe probleme, ne place sa traim in dileme in loc sa ne concentram sa incercam sa facem tot ceea ce e omenesc posibil sa fim bine, sa fim impacati cu noi insine si mai apoi sa nu-i lezam pe altii in vreun fel.
Comments are closed.