Precaut sau laş?

Lipsă de curaj, precauţie sau, pur şi simplu, comoditate?
Când accepţi regulile (stabilite de alţii, fără ca părerea ta să aibă vreo importanţă) unui joc – un joc care, clar, nu iţi face plăcere, un joc cu care nu eşti de acord – o faci pentru că n-ai curaj să-ţi susţii propriul punct de vedere, pentru că aşa îţi e mai uşor şi comod sau pentru că preferi să fii precaut (adică, să-ţi păzeşti bine fundul, pe româneşte!) în loc să te arunci cu capul înainte într-o luptă nesigură, în care nu ştii dacă vei pierde sau vei câştiga?!
Deci, e mai uşor să te prefaci că ” e bine şi aşa ” în loc să înfrunţi lumea? Lumea întreagă, dacă trebuie! Contează, în luarea unei astfel de decizii dimensiunea adversarului? Că e un singur om împotriva ta sau că sunt toţi oamenii din care e formată lumea ta? Atunci când preferi să renunţi la ceva care – cel puţin se presupune – contează pentru tine, şi o faci cu bună ştiinţă spunându-ţi că eşti forţat de împrejurări – da, desigur, aceasta e cea mai bună scuză pentru a nu face nimic – cum eşti? Un om raţional, care gândeşte şi alege în mod conştient o cale, cumva, sigură, în detrimentul uneia necunoscute – dar, poate, biruitoare, sau, pur si simplu, un laş?
„Ce pot şi ce trebuie să fac” vor fi mereu pe primul plan, subjugându-l pe „ce vreau să fac”?!
Suntem liberi să fim ceea ce suntem, să simţim ceea ce simţim şi să trăim aşa cum ne dorim? Da’ de unde, suntem sclavi – de prea multe ori, din proprie alegere – ai convenienţelor, ai aparenţelor, sclavi ai celor ce au tăria de-a-şi impune punctul de vedere asupra noastră, în tot ceea ce facem – de la modul în care ne spălăm pe dinţi dimineaţa şi până la felul în care ajungem să-i tratăm pe cei din jurul nostru. Devenim doar simple extensii ale celor ce ne subjugă. Cu sau fără voia noastră.
Poate nu câştig prea mult dar mă împotrivesc acestui stil de viaţă, ceva în mine răbufneşte mereu şi lupta e veşnică. Nu, sunt lucruri la care nu trebuie şi nu putem renunţa, de dragul nimănui, impus de nimeni. Sunt libertăţi care ne aparţin nouă şi doar noi alegem ce facem cu ele. Sunt situaţii în care nu ne putem lăsa înrobiţi. Şi vreau să cred că nu sunt atât de laşă încât să nici nu mai lupt – doar fiindcă e greu – pentru ceea ce vreau şi simt.
Chiar dacă lupta nu înseamnă câstig asigurat.