S-a terminat, da! Dar nu pot, nu vreau să vorbesc sau să scriu despre zilele ce au trecut. Nu încă. Azi a fost o zi grea, de recuperare, de trecere, și numai gândul că, chiar dacă lucrurile bune se termină, e, trebuie să fie loc pentru altele, mai alungă din tristețe. Și chipul senin al puștiului care doarme acum lângă mine.
Așadar, câteva poze de la cel de-al doilea zbor al meu, de ieri dimineață. Unul… perfect! Cu un pilot olandez de 21 de ani care are deja la activ sute de ore de zbor și care s-a jucat cu balonul așa cum se joacă puștiul cu jucăria lui preferată. Ne-a purtat și pe apă, ce mai! Uitați-vă aici!
0
2 comments
Hehe, Lore!
Stii vorba aia: nu fi trista ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat! Sunt convinsa ca a fost o experienta minunata pe care n-o s-o uiti vreodata!
Da, știu așa de bine toate vorbele și mă ajută așa de puțin. Oricum timpul le așează pe toate… nu, desigur, e ne-uitabilă, ca să fiu în ton cu moda… dar, oricum, clar, nu unică, nu pentru mine… 🙂