Am zis de așa de multe ori că nu se mai poate, că nu mai are rost, că nu mai contează, că totul – pe un anume drum – s-a pierdut, că e inutil, că… etc. Dar în tot timpul ăsta de rătăcire, de ceață și incertitudini, nu mi-am pus problema și dintr-un alt punct de vedere, nu mi-am dat posibilitatea să privesc lucrurile și din alt unghi. Altul, nu neapărat mai bun, mai deschis, mai nu știu cum. Doar altul. Diferit. Să spun, în loc de un nu clar, un poate. Un poate deschis și altor opțiuni.
Poate că nu sunt toate doar alb și negru. Sau poate că nu trebuie să fii sută la sută sigur de un drum ca să pornești pe el. Poate trebuie doar să încerci.
De câte ori are voie un om să se gândească și să se răzgândească? Să facă un pas și să dea înapoi, să încerce și să greșească? Să aleagă o cale, la o răspântie, să se întoarcă, și să o ia în direcția opusă?
0
Articol anterior
3 comments
Răspântiile au şi ele rostul lor…
Nu te teme că greşeşti, ar fi mai rău dacă n-ai (mai) îndrăzni. O să încerc să(-mi) urmez şi eu acest sfat 🙂
Da, cred că așa e. Dar tot ne temem. Altfel, câte am mai încerca…
Poate la tine iese mai bine…
Ah, eu până încerc/îndrăznesc ceva…mă învârt în loc de 15 ori, deci slabe şanse… de asta şi spuneam că ar fi bine să încerc să-mi urmez şi eu sfaturile pe care le ofer altora 🙂
Dimineaţă frumoasă ţie!
Comments are closed.