Scrisoare pentru o prințesă

by loredana
5 comments

Pe Ioana, Prințesa Urbană, o știu de mulți ani, le-am cam pierdut numărul deși am încercat ieri să-mi dau seama cam în ce perioadă am început să citesc ceea ce scrie. N-am reușit, m-am oprit undeva prin 2008 când ea era încă Ionouka, încă aproape prințesă. Apoi a venit blogul regal și în toți anii aceștia am citit peste 90% din articolele ei. Nu mi-au plăcut toate, n-am fost și nu sunt nici acum întotdeauna de acord cu ideile, părerile și modul ei de-a face lucrurile, dar acest lucru nu m-a împiedicat să continui să o citesc, să apreciez autenticitatea cu care scrie și, mai ales, să îndrăgesc omul frumos care este.

Dintre prințesele Disney, Ioana e Cenușăreasa, desigur, dar cu povestea continuată și după marele bal și găsirea piciorului potrivit pentru pantoful fermecat. Nu, nu într-o eternă dulce fericire, ci așa, firesc, ca în viață, cu balauri mulți de înfrânt, cu bucurii multe de trăit. Și cu bomboane Raffaello. Mie Ioana îmi pare un exemplu de om puternic. Inteligentă, spirit ager, tenace, cu multă determinare, cu multă, foarte multă forță interioară, chiar mai multă decât crede ea însăși că poartă în ea.

După toți acești ani în care drumurile noastre s-au întâlnit doar fugar în mediul online, ieri am și strâns-o în brațe. Deh, nu se putea altfel, ea a scris o carte care poartă acest titlu – O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă – pe care a lansat-o și la ClujMie mi s-au umplut ochii de lacrimi de emoție, ea a spus – nu, să nu plângi, uite, după atâția ani, ne și vedem. Femeie frumoasă cu ochi imenși și zâmbet absolut fermecător, micuță, subțirică și delicată, ca o prințesă, desigur, Ioana m-a cucerit ieri. Cel mai mult mi-a plăcut timbrul ei vocal. O plăcere să o asculți. Are o eleganță frumoasă în exprimare, în gesturi, vorbește așa, așezat, senin, cu emoție și drag.

Mi-a rămas în minte o frază pe care-a spus-o ieri – Am așa de puțină încredere în mine, încât simt mereu nevoia să mă expun, ca ceilalți să îmi confirme valoarea. Și-am înțeles perfect ce-a vrut să zică, așa cum de nenumărate ori în acești ani am rezonat cu ea, m-am regăsit în temerile ei, în experiențele noastre asemănătoare. Și aș fi vrut să-i repet, așa cum i-am spus pe chat într-una din zile, așa cum mi s-a spus și mie, că, dacă face toate lucrurile pe care le face, în ciuda tuturor balaurilor cu care se luptă, acolo e dovada forței ei. Și nu-i deloc puțin lucru. Ioana face minuni în mica ei lume mare. E empatică, nu rămâne indiferentă la ajutorul care i se cere, încearcă să schimbe în bine lumea din jurul ei, implicându-se în proiecte, evenimente. Își vede frumos de familia ei frumoasă și dă și altora din învățăturile pe care viața i le oferă.

Strângeți în brațe pe cei dragi. Chiar și atunci când nu vor. Le va fi face bine. A zis Ioana ieri, la Cluj. Câtă dreptate are. Și azi e ziua ei. A tot împlinit de vreo cinci ori 30 de ani, anul acesta cred că nici nu mai contează câți ani face, pentru că e, cu siguranță, la timpul ei, pe drumul bun al vieții ei. La mulți, mulți ani, plini de îmbrățișări de oameni dragi să-ți fie, Prințesă! Să fii, în continuare, copil, femeie, prințesă, cu încredere și poftă de viață, de platouașul acela cu de toate!

printesa urbana

0

S-ar putea să-ți placă și

5 comments

Lara 1 decembrie 2015 - 11:34

Ce frumos ai scris!!
Am fost si eu acolo ieri si ma bucur mult ca te-am cunoscut!

0
Reply
Loredana 1 decembrie 2015 - 20:43

Lara, îți mulțumesc, mi-a fost o bucurie faptul că ne-am întâlnit. O să ne facem timp de-o poveste mai pe îndelete… 🙂

0
Reply
Alexandra 2 decembrie 2015 - 08:23

Ce-mi place de voi toate fetele astea si femeile frumoase pe interior si exterior. Îmi sunteți asa dragi, iar eu ma simt asa mică si urâta când va văd pe voi ce calde si empatice puteți fi. Câte am de învățat de la voi…

0
Reply
Loredana 2 decembrie 2015 - 20:48

Bună, Alexandra!
Nu e bine că spui așa. Nu suntem așa cum ne vezi, dimpotrivă, fiecare dintre noi avem proprii demoni și frustrări și probleme cu care luptăm zi de zi. Ioana e un om care se străduiește mult, muncește mult, cu ea, cu ceilalți… și tu n-ai de ce să te simți mică, de fapt, n-ai voie. Trebuie să te uiți în oglindă și să îți spui că poți, că ai de ce, că merită. Îți zic exact ce am nevoie să mi se spună și mie. Nu e ușor, dar…
🙂

0
Reply
Alexandra 3 decembrie 2015 - 08:56

Mulțumesc! 🙂

0
Reply

Lasă un comentariu