Seară albastră

Gata, a venit și Moș Nicolae cel neobosit, ce dacă n-au fost pregătite ghetuțele și nici nu excelăm în cumințenia aceea cu care-s amenințați copiii – Moșul vine doar la copiii cuminți și alte de-astea?! (între noi fie vorba, încercăm să eliminăm cuvântul cuminte din vocabular și din cerințele comportamentale și mă străduiesc să nu-l condiționez în funcție de această caracteristică atât de interpretabilă și… greșită!)
A venit, a fost chiar darnic, i-a adus Puștiului un joc de echilibru de care-ar avea nevoie mai mult maică-sa, ne-am distrat mult cu el, Puștiul a chiuit de bucurie o seară întreagă pentru toate mărunțișurile pe care le-a primit și s-a bucurat cel mai mult pentru faptul că scrisorica pe care mi-a dictat-o și în care-i spunea Moșului că îi mulțumește pentru orice îi va aduce și că el e un copil fericit a dispărut din ghetele așezate în fața ușii. E drept că toată seara asta mi-a umplut sufletul la refuz cu o recunoștință pentru felul acesta al lui frumos de-a fi, pentru capacitatea lui de înțelegere și bunătatea autentică de care dă dovadă. Sunt o mamă care primește zi de zi cu uimire ceea ce meseria această de părințeală aduce. Și-mi pare a fi tot mai impresionant, mai interesant și mai frumos.
Așadar, o seară albastră e. Că-i despre un fel de împăcare, despre un fel de seninătate, despre un fel de dragoste greu de pus în cuvinte. Și zilele ce urmează o să fie tot pe-aceeași culoare pentru că mâine dimineață pornim la drum, către Sibiu, unde va fi weekend-ul albastru în cadrul Târgului de Crăciun. Faini oameni ne așteaptă acolo, faine locuri o să vedem, faină călătorie sper să ne fie.
Să aveți zile senine și voi! Cu drag de drag și bucurie.