apropiere

Azi e ziua guest post-ului scris de Dragoș, vi-l redau mai jos, fără alte multe comentarii, simt că-s de prisos. Doar un mare MULȚUMESC pentru tine, Dragoș, pentru toată disponibilitatea ta de-a oferi atenție, încredere, apreciere, de-a fi prezent, de…

E miercuri (oare cum o fi setat timpul ăsta pe o asemenea viteză?) iar, și azi e, așa cum ziceam săptămâna trecută, ziua în care vom țese împreună la pânza mea de păianjen. Aceea a sufletului, a legăturilor dintre oameni,…

A doua mea zi în Belgia, o zi de sâmbătă de sfârșit de septembrie, a fost una cel puțin specială. Despre cum a fost prima zi am scris aici. Începută cu un mic dejun tare îmbietor cromatic, vizual și foarte…

Mă tot gândesc, periodic, la motivul/motivele pentru care scriu pe blogul ăsta și, de fiecare dată, chiar dacă mă simt nemulțumită de modul în care decurg lucrurile, chiar dacă nu-s întotdeauna așa cum mi-aș dori, ajung la aceeași concluzie care-mi…

online-ului. Spun mereu că totul mi-e despre oameni. Că ei fac diferența. De ei mi-s legate bucuriile. Și tristețile. De ei fug. La ei mă întorc. Și totul face parte din normalitatea mea. Oricât de anormală ar părea ea. Săptămâna…

Dimineața devreme, cu fruntea lipită de părul răvășit al Puștiului, inspirând liniștea zorilor, cu mintea complet trează, rătăceam prin unghere ale sufletului și ale minții. Îmi puneam, ca de obicei, multe întrebări, scormoneam după răspunsuri, desigur, fără a le și…

(i-am scris azi noapte, târziu, când el dormea liniștit lângă mine și mie nu-mi era somn la gândul dimineții ce urma și pe care vroiam mult să i-o fac specială, i-am scris dintr-o suflare ce aveam în minte și-n suflet…

Despre singurătatea între oameni am mai scris de multe ori. Despre a fi trist atunci când alți-s bucuroși pe lângă tine. Despre a te afunda când ar trebui să te înalți. Despre lucruri firești care devin nefirești, despre normalități anormale.…

A doua zi, spre Vilnius, Lituania… Oameni. Iar și iar, înțeleg că esența lumii se găsește în oameni. În relațiile dintre ei, cu precădere. În înțelegerea și toleranța pe care o dăruiesc unii altora. În ceea ce reușesc să împărtăseașcă.…

… asta, clar! (să pedaleze Puștiul alături de mine, deși încă cu grijă și multe atenționări, e ceva ce tare mult mi-am dorit. și bucuria lui e pe măsură.) Când toate celelalte trec pe plan secund. Și-mi dau seama că…