dor

M-am gândit că, dacă încep săptămâna scriind despre lucruri pe care vreau să le fac, o să mă prindă ideea asta de entuziasm şi o să fie bine zilele astea. Să vedem. Păi îmi doresc sănătate, desigur, chiar dacă sună…

Cer sufocat de nori cenuşii. Umezeală şi aer îngheţat, de sfârşit de lume. Maşină murdară, rece şi cutie de viteze ne-cooperantă. Oameni plictisiţi şi lipsă de bunăvoinţă din belşug. Zâmbete scrijelite nepriceput pe feţe întunecate. Glume deşuchiate, aluzii cu aceeaşi…

Vroiam să scriu azi despre ce-mi doresc eu să fac în 2012, pregătisem, de-a lungul zilei, în scurtele răgaze pe care le-am avut, paragrafele, multe, în ciorne. Dar nu mai pot. Nu acum. M-am străduit să-mi încep anul într-un mod…

Îmi promit că e ultimul post despre Crăciun pe care îl scriu. Aşa că, vă rog, fiţi îngăduitori. Citeam, de dimineaţă, la Ana, asta – “ Dar sărbătoarea nu exista cu adevărat decât pentru cine este în stare s-o trăiască…

Ăsta a fost ultimul pas. Natura s-a debarasat de toate hainele de culoare, căldură şi veselie. Ce-a rămas în urmă pe mine mă întristează şi-mi crează o stare de apatie, de închidere. Aşa mi-aş dori să fie. Explozia de culoare…

Mi-au plăcut întotdeauna scrisorile. Şi mi-e tare dor de ele. La 14-15 ani socializam cu o mulţime de copii din ţară. Prin intermediul revistei Ecran Magazin – v-o amintiţi? – care avea o rubrică… habar n-am cum se numea rubrica…

… în timp! Cu zece ani în urmă, parcă într-o altă lume. Şi e o altă lume. A amintirilor. Primul meu concert Iris – eu emoţionată, Cristi Minculescu obosit, poate sătul de-atâta lume. Au trecut un pic mai mult de…

” Doamne, dă-mi puterea să primesc cu sufletul liniştit tot ceea ce îmi va aduce ziua de mâine. Dă-mi puterea să mă las cu totul în Voia Ta cea Sfântă. Şi în fiecare clipă stai în preajma mea şi întăreşte-mă.…

Lucrurile nu se întâmplă când vrem, cum vrem. Se întâmplă când, cum trebuie. Probabil. Au trecut zece luni de la acea seară cruntă de decembrie în care mi s-a spus, cu nonşalanţă că ” în afaceri nu există prietenie şi…

Mă întâlnesc în fiecare dimineaţă, în drum spre muncă, cu toamna. E tot mai stăpână, e tot mai conştientă de drepturile ei şi le revendică. Îşi pune amprenta asupra naturii. Şi asupra oamenilor. Acaparând. Ea mă îmbie la melancolie. Eu…