tristete

Atât am reușit să trăiesc cu calculatorul oprit, cu internetul de pe telefon pus pe off, cu legăturile cu lumea virtuală întrerupte. Patruzeci și opt de ore. Două zile. O fărâmă de viață. Mă întrebați dacă am câștigat ceva, dacă…

Îi spun Puștiului că-l iubesc de cel puțin douăzeci de ori pe zi. Când se trezește, când mănâncă, când se joacă, când face năzbâtii, când se încăpățânează, când mi se împotrivește, când mă privește cu toată dragostea din lume, când…

Îmi zice Puștiul azi… – Mami, vino să faci cunoștință cu prietenul meu invizivil, e chiar în fața ta, dă mâna cu el, se numește Secs. Ai grijă, că e puternic. M-a pufnit râsul, instantaneu. Ce-i, mama, de ce râzi,…

… Loredana și sunt bolnavă de lipsă de conștiință de sine. E o boală acută care-mi dă crunt viața peste cap. Îmi lipsește cu desăvârșire încrederea în faptul că sunt un om care merită să fie iubit, apreciat, susținut, desigur,…

Dimineața devreme, cu fruntea lipită de părul răvășit al Puștiului, inspirând liniștea zorilor, cu mintea complet trează, rătăceam prin unghere ale sufletului și ale minții. Îmi puneam, ca de obicei, multe întrebări, scormoneam după răspunsuri, desigur, fără a le și…

Azi, două lucruri m-au făcut să mi se zbârlească părul și să-mi tremure sufletul. De amărăciune. Și de admirație. Copilul ucis de câini în București. Am citit o grămadă de articole pe acest subiect și tot ce-am făcut a fost…

Aseară am plecat de la birou după ora 19, deși programul mi-era mai scurt… casa goală unde trebuia să ajung nu mă îmbia deloc, Puștiul, de la bunici, îmi spusese – lasă-mă, mami, pictez – și nu găseam nici un…

De la Copenhaga drumurile călătoriei prin Țările Baltice și Scandinavia au continuat spre Germania. Prima mea vizită în Germania, începută cu un alt feribot, de la Rodby la Puttgarden. Acolo, cât timp barca mamut ne purta pe apă, am comis…

… back to another me! Am lăsat-o azi pe Madame deoparte și am scos din debara rolele. Le abandonasem exact cu un an în urmă și, deși mi se făcuse uneori dor, nu m-am întors până în seara asta la…

… ale Gabrielei Vrânceanu Firea. E o carte. Una micuță, subțirică, pe care-am primit-o de la Bia Bialog – mulțumesc frumos! -, am purtat-o cu mine pe toate drumurile în Italia, am citit-o pe avion, autocar și pe tren, înspre…