tristete

Uneori mi-e incredibil de greu să fiu printre oameni. Oameni apropiați, oameni cunoscuți, cu care-ar trebui să socializez, să vorbesc, să fiu… se coboară în mine, nu știu de ce, nu știu de unde, o stare de tristețe absurdă, copleșitoare…

… pentru că sunt ca și împăratul care plânge cu un ochi și cu celălalt râde. Și-aș cânta și-aș jeli, în același timp. Și sunt încântată și dezamăgită. De oameni. Și știu că e firesc să fie așa. Așadar, mulțumesc!…

Mă gândesc că, atunci când lucrurile nu merg bine în viața ta, atunci când simți că ești copleșit de prea multele griji de zi cu zi și ai sentimentul că nu mai găsești calea spre o atitudine încrezătoare, cel mai…

Pe cât îi place Puștiului iarna, pe atât îmi displace mie. Dimineață a avut o reacție care mi-a adus aminte, instantaneu, de copilărie. „Mami, hai repede, uită-te afară, e zăpadăăă!!!”… și avea în voce un entuziasm și-o bucurie fără margini…

Fă din mine ce ai vrea să fiu… e un vers dintr-un cântec… Mereu m-am întrebat dacă asta e calea. Că, pentru a fi iubit de cineva, pentru a fi pe placul cuiva, trebuie să te transformi în lut moale,…

Diminețile de noiembrie sunt, cu precădere, dimineți ale tristeții. Natura-și plânge apusul, cerul e greu de povara prea cenușiilor nori, sufletul e apăsat de melancolie, de dor, de frumusețea care se transformă-n întristare. Nu-mi plac diminețile de noiembrie. Nu știu…

” Controlul sau eliminarea emoțiilor problematice nu sunt suficiente pentru a merge înainte în momente de cumpănă; trebuie să găsiți modalitățile prin care să transformați energia negativă într-una pozitivă. Făcând acest lucru, eliberați imense resurse interioare. Ori de câte ori…

Aproape că a trecut și ziua de marți, n-au fost, cele trei ceasuri rele pe atât de rele pe cât se putea, acele ceasornicului își urmează drumul nestingherite, indiferent dacă ne simțim sau nu împăcați cu noi, cu ceea ce…

Răsfoiesc o carte – Jocul cu mărgele de sticlă, H. Hesse – pe care nu prea reușeșc să o citesc, nu știu de ce, n-oi fi având starea potrivită, deschiderea sau pur și simplu, răbdarea… Dar am găsit un fragment…

E ora şase dimineaţa, sunt în trenul ce mă duce spre casă, după concertul Iris. Ultimul concert Iris. A fost un concert trist. A fost, pentru mine, de parcă am participat la judecarea, condamnarea şi executarea în faţa unui pluton…