Tu ești un om trist!

by loredana
8 comments

Probabil că e o amprentă pe care-o port pe frunte. Sau un însemn făcut cu fierul roșu pe obraz. Sau poate e doar o cicatrice a sufletului vizibilă cu ochiul liber. Cine-o fi știind? Cert e faptul că mi se pune această etichetă, sau, poate, mi-o servesc eu singură.
Păi da, sunt un om trist. Așa-s eu. Că m-am născut cu tristețea asta curgându-mi în vene, sau că am căpătat-o în timp, ca pe un obicei prost, cine mai știe? Cert e că face parte din mine și, da, văd mai întâi partea goală a oricărui pahar.
Dar ajung mereu să văd și stropii de pe fund, chiar dacă-s de-abia perceptibili, cumva îmi dau seama că sunt acolo. Sunt, pe cât de negativistă, și un om care nu se resemnează. Mă afund de zeci de mii de ori și marginile de prăpastie-mi sunt deja intim familiare. Dar mă ridic de jos de fiecare dată. Și caut, mereu caut. Să fie mai bine, să fie altfel, să fiu altfel. Sunt un om trist, dar totuși încrezător. Mereu mă zbat și cred că poate fi mai bine. Și mereu găsesc, greu, dar găsesc, resurse pentru a continua. Sunt un om trist, predispus furtunilor interioare și-n același timp sunt un om care nu se dă bătut.
Contradicții? Nu e toată viața o sumă de contradicții?

0

S-ar putea să-ți placă și

8 comments

Loredana Milu (Buciumeanu) 27 octombrie 2014 - 23:32

Mă regăsesc tare mult în acest articol.

0
Reply
Loredana 28 octombrie 2014 - 09:32

:))) păi da, e firesc, ne-asemănăm destul de mult, noi, oamenii… 😛

0
Reply
Lucian 28 octombrie 2014 - 00:39

tu decizi cum esti, stii?

0
Reply
Loredana 28 octombrie 2014 - 09:25

Nu știu dacă e chiar așa. Poate, într-o anumită măsură poți să controlezi modul în care percepi lucrurile. Dar cred că e vorba și de un fel de a fi, de o moștenire genetică, de o educație din copilărie, deci de un ansamblu de factori… nu cred că oamenii devin pesimiști, ci au asta în firea lor… nu?

0
Reply
Oana 28 octombrie 2014 - 10:07

Dar esti un om frumos… in tristetea ta! Si mai esti cumva… dar nu spun aici 🙂 ca-ti cresc corniţele 🙂

0
Reply
Loredana 28 octombrie 2014 - 10:18

Adevărul e că există și ceva urmă de mândrie prostească în tristețea asta… că-i a mea și țin cu dinții de ea, de multe ori. Clar în devafoarea mea, dar mna… poate pentru că nu găsesc cu ce să o înlocuiesc?

0
Reply
Drugwash 28 octombrie 2014 - 12:43

E bine cînd eşti trist, fiindcă poţi primi atîtea mii şi mii de mici (sau mari) bucurii cadou! Cum e de exemplu huguleţul ăsta >:D< 🙂

0
Reply
Loredana 28 octombrie 2014 - 13:05

Da, doar să fii capabil să le vezi. Ca mno, dacă ți se pune un văl pe ochi, doar trec pe lângă tine.
Bine, nu-i cazul azi… că azi le văd, aproape că le și simt! Mulțumesc! Mulțumesc! :*

0
Reply

Lasă un comentariu