Visătoare și iresponsabilă

Gata, am pornit. Pe o vreme care-ți taie orice elan, zăpadă amestecată cu ploaie, vizibilitate redusă, circulație greoaie, drumuri necurățate. Dar cui îi pasă? Am în mine un dor de ducă și un entuziasm care sper să mă țină tocmai până la întoarcere. Mda, sunt tare hotărâtă să înfrunt iarna, care nu mi-e prietenă deloc, cu seninătate și să nu mă las afectată de cele ce n-or fi tocmai așa cum aș vrea. Am de gând să mă bucur de plecarea asta și de toate cele trăite pe alte meleaguri.
Urmează un popas la Puști, la bunici, la Satu Mare, un pic de joacă cu el, pupături și îmbrățișări de rămas bun – da, el rămâne la bunici – și-apoi drumul lung, de traversat Ungaria, Slovacia și Cehia. Așadar, mâine vă voi saluta – probabil doar telepatic – de undeva din Republica Cehă, în Praga voi ajunge pe la prânz, probabil.
Deci așa, sunt visătoare, iresponsabilă, inconștientă și aiurită – după cum mi s-a spus azi, pentru că am de gând să fac aproape 2000 de km, dus întors, doar ca să fiu câteva zile la Praga. Și pentru că las copilul acasă. Pentru că mă gândesc la mine. Pentru că risc. Pentru că îndrăznesc să visez, să doresc. Mda, așa oi fi. Dar cum ar fi viața dacă n-aș fi așa cum sunt?
Să aveți un sfârșit de săptămână așa cum vă doriți!