Iarnă la Baia Mare cum n-a fost de mult. -20 de grade zilele acestea. Și zăpadă foarte multă și temperaturi care îngheață și mințile. Școlile au anunțat suspendarea orelor în zilele care urmează. Pietonii circulă greu pe trotuarele transformate în patinoar. Șoferii trec prin aventuri palpitante pe șoselele necurățate. E iarnă de-aia grea.
Dar Puștiul e fericit. După vacanța petrecută la bunici unde n-a nins deloc, se tăvălește acum în zăpada mare și pufoasă și-mi repetă întruna – mami, e cea mai fericită zi. E expresia lui atunci când entuziasmul și bucuria au cote maxime. E ud tot, zăpada i s-a strecurat pe sub mănuși, în ghete, în păr, are sprâncenele înghețate, totul e sloi de gheață pe el și-n jurul lui, dar are obrajii roșii și ochii fericiți. Mă uit la el și-mi amintesc de copilăria mea, când stăteam ore întregi afară și frigul nu ne speria și bucuria era așa, autentică, ca a lui. Și mă bucur pentru el și pentru momentele lui de magie albă și pufoasă.
Cu picioarele prinse-n placa de snowboard, cad și mă ridic de nenumărate ori în prima mea zi pe o pârtie. Când reușesc să-mi țin echilibrul pe placă și alunec câțiva metri, îmi vine să chiui de o emoție mișto tare. E o senzație de libertate, comparabilă cu cea pe care o simt în zbor. Munte, zăpadă și alunecarea aceea. Cu mușchii încordați toți, cu fundul tăbăcit de-atâtea căzături, c-o epuizare fizică plăcută, am trecut de prima mea zi pe placă. Și-a fost bine și mai vreau. Măcar cât să cobor o pârtie fără să cad de douăzeci de ori. Și, de fapt, nu căderile-s problematice, ci ridicările de jos. Ca-n viață.
Nu, nu iubesc anotimpul acesta. Iarna îmi îngheață entuziasmul și energia și dorința de-a face lucruri, dar… poate că e și un pretext. De închidere în sine. Că ea, nevinovata iarnă, are atâta frumusețe. De gheață, dar frumusețe. Și dacă Puștiul o iubește așa mult și dacă este măcar o activitate care-mi face sufletul să vibreze, tot nu-i așa rău. Răzbesc eu până la primăvară când temperaturile vor fi tot de douăzeci de grade, dar cu plus.
Hai, s-aveți căldură, că tare-i prețioasă zilele acestea!
3 comments
Prea des ne petrecem viaţa dorind să ne aflăm în alt loc sau în alt timp, pe cînd aici şi acum trec pe lîngă noi cu o unicitate cutremurătoare. 😉
Distracţie plăcută la maxim, vouă! :-* >:D<
Timpul, această unealtă nimicitoare! 🙂
Zi cu soare să-ți fie. Nu știu de temperaturi pe-acolo, la noi sunt -14 grade care se țin cu dinți strașnici de aici și acum! 🙂
Da, Timpul…
Ai făcut ce-ai făcut şi ai trimis soarele peste mine, mi-a intrat drept în ochi şi m-a forţat să mă trezesc. 🙂
De două ore şi ceva mă uit la termometru cum încearcă să urce de la iniţialul 10°C cît am găsit în camera asta şi abia a ajuns la 14.4°C. Ceea ce e bine, avînd în vedere că azi-noapte au fost -20°C afară (cel puţin cînd m-am culcat eu, pe la 1:30). Acum sînt doar -10°C afară, după părerea AccuWeather (şi-a oaselor mele bătrîne). 🙂
Ai grijă de tine şi de Puştiu’, da!? :-* >:D<
Comments are closed.