Că facem bilanţuri (nu e acum momentul pentru al meu!) la fiecare sfârşit de an, mai mult sau mai puţin de amploare, e clar. Că sunt sau nu utile, că schimbă sau ajută cu ceva, cine mai ştie?
Însă, cu siguranţă, pe cei mai mulţi dintre noi, la sfârşit de an ne încearcă sentimente de regret, de nemulţumire, de păreri de rău, de dezamăgire. Că anul a trecut – încă un an – şi n-am făcut destule. Că n-am trăit destule. Mereu avem impresia că se putea mai mult, că se putea mai bine, c-am irosit timp, că nu ne-am implicat destul, că n-am avut parte de suficiente satisfacţii.
Greşesc?
Regretele de la sfârşit de an obişnuim să le transformăm în planuri pentru viitorul an, nu? Ne spunem mereu că în anul ce urmează lucrurile vor sta altfel, că la sfârşitul anului ce de-abia începe vom avea mai puţine regrete, ne vom simţi mai împăcaţi cu noi, cu lumea. Că e o iluzie, mai contează? Că, oricum, facem lucrurile doar în ritmul, în felul nostru, e sigur.
Există vreo posibilitate ca bilanţul de sfârşit de an să iasă cu plus, să nu existe nici măcar un regret faţă de anul ce-a trecut? Nici măcar pentru faptul c-a trecut?!
Voi, aveţi vreun regret vis-a-vis de anul ce urmează să treacă?
Dacă ar trebui să caracterizaţi, în maxim trei cuvinte, anul ce tocmai se sfârşeşte, ce-aţi putea spune despre el?
0
Articol anterior
30 comments
No regrets, no expectations. Whatever comes my way. Lightheartedly forwards. 🙂
Imi dai voie sa cred ca nu-i tocmai asa, nu? Adica, tot ai trait anul ce-a trecut, tot te-ai straduit sa iti fie bine, tot ai avut realizari, si neimpliniri, si… de toate. Nu? Asa ca… caracterizeaza-l, in trei cuvinte.
1. Liniar
2. Cenuşiu
3. Neinteresant
Asta ca să-ţi satisfac dorinţa, să nu zici că-s om rău (doar să nu zici, nu că n-aş fi). 😛
Dacă am spus ce-am spus mai sus, e adevărat. În timp, poate vei afla că nu mint.
Nu cred ca esti un om rau. Si de-as crede asa, ce diferenta ar fi?
Daca oamenii mint sau nu, e alegerea lor. Si, prefer sa cred in ei, pana la proba contrarie, desigur. 🙂
Despre insiruirea ta… ok, cred ca e/a fost asa cum zici. Bun, nu poti schimba nimic din ce-a trecut. Dar, spune-mi, vrei ca anul viitor, la sfarsit, sa spui despre 2012 acelasi lucru? Iti e indiferent?
Da, mi-e perfect indiferent. Bucuria-i binevenită, beleaua-i nelipsită. Nu mai cred în minuni de cînd eram copil. Iar ca să găsesc un motiv să sper, ar trebui o minune. Una maaaaaaare. Globală.
Regret că nu mi-am atins toate scopurile legate de un trai sănătos.
Hmm… asta e destul de subiectiv. Trai sanatos, depinde din ce unghi privesti, nu?
Si, cum l-ai caracteriza, anul? In trei cuvinte…
Nu depinde din ce unghi privești.
E un singur mod sănătos de a trăi: cel din care îți rezultă un organism sănătos, o minte sănătoasă, un psihic sănătos.
La organismul sănătos „rețeta” e simplă; hrană corectă, mese regulate (marea mea problemă), somn regulat și cât trebuie (și mai marea mai problemă), sport (o mică problemă), lipsa exceselor, etc.
La minte sănătoasă și psihic sănătos mai depinde și de fiecare, ce îi creează echilibrul, ce îl stimulează, etc.
Anul din punct de vedere al sănătății l-aș considera relativ mediocru. Mai ales că în ultima jumătate de an sunt poate prea ocupară și prinsă în multe. Însă din fericire, analizele sunt bune.
„Dacă ar trebui să caracterizaţi, în maxim trei cuvinte, anul ce tocmai se sfârşeşte, ce-aţi putea spune despre el?”
finished. next please. 🙂
Atat de rau a fost? 😛
nu. n-a fost rau. da’ a trecut si nu vad de ce sa-mi bat capul cu el. mai degraba aleg sa fiu curios „oare ce urmeaza?” … chiar daca stiu ca n-o sa fie totul roz.
ca sa incerc un exemplu: daca privesti viata ca un joc ce-l poti incepe doar o singura data si pe care-l poti juca doar liniar … atunci fiecare an e un nivel. in fiecare nivel inveti si acumulezi ceva ce-ti va fi util in urmatorul nivel si cand ajungi la urmatorul nivel nu prea mai conteaza ce-a fost in nivelul anterior … deoarece oricum mereu te straduiesti sa iei cat mai mult (viata, monede, mana, etc.) cu tine in urmatorul nivel. tot ce te intereseaza e nivelul curent si ce urmeaza sa faci … adica privesti mereu inainte (in timp ce skill-ul si amintirele se acumuleaza). candva, peste un numar necunoscut de nivele, sanatatea e aproape de 0% si urmatoarea lupta va avea ca finalitate End Of Game.
Tu eşti genul „strategy”. Eu unul sînt „Tomb Raider”. La tine e vorba de acumulat cît mai mult, de la un nivel la altul. La mine, fiecare nivel are cerinţe stricte, şii de fiecare dată ele sînt diferite, nu ştii ce şi cît trebuie să găseşti şi să aduni, aşa că ai de răscolit, de săpat, de gîndit, de extrapolat şi de intuit… foarte mult. Şi nu ştii dacă te-ai descurcat bine sau jalnic, decît la sfîrşit. Iar atunci e deja prea tîrziu… findcă „in the game of life”, nu poţi relua nivelul. 😉
da, imi place mai mult strategy. da’ nici “Tomb Raider” nu-i rau … mai ales cu patch-ul ce-l face mult mai interesant. 😛 anyway, ideea e ca vrei nu vrei acumulezi … de aia am si scris „iei cu tine”.
Nu, nu la „nude patch” mă refeream, e prea trivial. Dacă ai posibilitatea, ia-o la rînd,începînd de la seria 1, apoi 2, 3 şi 4. Deja de la 5 încolo a devenit prea mult grafică şi prea puţin poveste, iar Legend şi Anniversary sînt complet cretine, din păcate.
În primele serii vei vedea că fiecare nivel e ceva aproape de sine stătător. În afară de faptul că există o oarecare continuitate a poveştii, fiecare nivel cere să găseşti un număr strict de obiecte şi un număr la fel de strict de secrete. Eu, cel puţin, văd fiecare nivel ca pe o mini-poveste de sine stătătoare, în care explorezi o lume de fiecare dată diferită şi cu propria morală la sfîrşit. Cam ca în viaţa de zi cu zi, cînd fiecare relaţie la rîndul ei, are partea ei de cercetare, ai de găsit de fiecare dată alte şi alte obiecte şi secrete, iar morala- dacă e să se sfîrşească – e cam de fiecare dată alta.
nu stiu, n-am jucat … doar stiam de patch si am glumit in legatura cu el. viata nu e un joc (de aia am scris „sa incerc un exemplu” si „daca privesti”) … ea poate fi, dar nu trebuie privita asa.
imho memoria ne blocheaza accesul la „nou” … deoarece orice „invatare” (definita ca o cunoastere a noului) e de fapt doar o adaugare la ceea ce exista deja (nefiind tabula rasa all over again). banuiesc ca chiar si-n Tomb Raider nu inveti sa mergi din nou la fiecare nivel si nici nu ai brusc 3 picioare … ca sa te incurce ala-n plus la mers. ergo, cum spuneam: (vrem nu vrem) acumulam constant si luam cu noi acumularile in urmatorul an … si cum asta-i ceva repetitiv, mai degraba mi se pare interesat de urmatorul „nou” (vechiul „nou” fiind deja stocat in memorie).
Unul dintre motivele pentru care prefer Tomb Raider altora de gen este faptul că mă uit permanent din spate la o femeie frumoasă (şi dac-o manevrez bine, şi deşteaptă), în loc să mă uit în curu’ unui „şifonier” împachetat în muşchi, care de multe ori se împiedică în cel de-al treilea picior – fie el mai scurt decît celelalte două . 🙂
Dar nu vreau să fac apologia seriei aici. Evident, viaţa poate fi privită, metaforic, în mai multe feluri, în funcţie de experienţa fiecăruia. Ce adunăm depinde de cantitatea de grăsime de pe penele cu care ne acoperim cînd trecem prin apă.
Și la felia de tort se poate spune la fel, nu înseamnă că a fost rea 🙂
Sincera sa fiu anul trecut a fost pentru mine unul care a iesit pe plus la bilanutul din 31 decembrie. Din pacate despre anul asta nu pot spuen acelasi lucru, dar sper ca macar la anu sa fie mai binisor.
Trei cuvinte, Ana… 🙂
Pentru mine a fost un an al schimbărilor majore, al adaptării la o grămadă de noutăți și culmea e că mi-a plăcut. În trei cuvinte: nou, provocator, competitiv.
Si raspunsul, matur. Foarte matur. Ana, tu te straduiesti sa fii un om echilibrat, asa cum simt eu ca esti sau, vine totul de la sine?
Si… ma bucur c-ai avut un an bun. 🙂
Rapid, cu multe suisuri si coborasuri, mai mult de 3 , ehhh 😛
Acolo, la tine, se traieste intr-un ritm mai alert, nu? Asa, pe note de flamenco, nu? 🙂 Sper ca au fost mai multe suisurile decat coborasurile!
Cel putin voie buna sa fie 😉
eu nu am regrete la sfarsit de an. le am in general dar nu la sf de an
pai da, cam asa e, regretele ne urmaresc mereu, daca sunt… dar, cumva, la sfarsit de an, privim in urma si le vedem altfel, adunate la un loc…
si anul, cum a fost?
plictisitor :lol:. cam aiurea. dezamagitor. 2010 a fost mai bun
Un singur cuvant. E suficient.
PLICTISITOR.
Cica „ plictiseala este sursa tuturor relelor ” – Kierkegaard. N-ai de gand sa faci nimic?
Cica: chiar fac. una alta.
kierkegaard: plictisitor. nu?
Comments are closed.