Chiar așa, nu vi se pare că prea vine pe nepregătite, de-abia a început anul și deja uite, e iunie. Cine-i dă voie?
Pentru mine a început vara, a început oboseala. Dar vara aceasta va fi una memorabilă. E vara în care viața mea e concentrată în trei părți de suflet. Mă simt ca o mamă care are trei copii de vârste diferite, cu personalități diferite, cu nevoi și așteptări diferite și pe care trebuie, musai, să-i iubești pe toți, să-i împaci pe toți, să nu iei de la unul ca să dai celuilalt, să nu neglijezi pe unul în defavoarea celuilalt și așa mai departe.
Viața mea se învârte acum în jurul celor trei proiecte la care lucrez, toate extrem de importante. Cum s-a zis despre mine, am trei proiecte, pe trei cai. Pe jos, pe bicicletă și-n zbor.
Skirtbike Baia Mare a ajuns la cea de-a șasea ediție și mă apucă tremuratul (de emoție și bucurie) numai când privesc în urmă la cât de frumos s-a construit acest proiect în acești ani și la cum mi-a pus viața pe o cu totul altă direcție. Ceea ce a pornit ca o plimbare pe biciclete în anul 2012, a ajuns acum să fie un festival de-o zi a biciclistelor din Baia Mare. O zi a tuturor celor care iubesc să pedaleze, zi de zi sau ocazional, pe străzile orașului sau în parcuri. O zi despre culoare multă, veselie și, cel mai important, despre bucuria pe care o trăim pedalând împreună, sute de fete (și băieți), militând pentru mersul pe bicicletă, pentru infrastructură ciclistă și pentru un mod de viață sănătos.
Drumul lung spre Cimitirul Vesel e proiectul cel mai cu însemnătate dintre toate, cu un sens profund, greu, dar necesar. Cultura tradițională, Maramureșul autentic, ceea ce încă este viu în satele românești, meșteșuguri, tradiții, punte de legătură între urban și rural, între generații, între comunități. Festivalul nostru asta încearcă să facă, de șapte ani deja, să creeze punți de legătură între oameni, să ajute la conștientizarea realității în care trăim, să aducă plus valoare în viața oamenilor de la sat, să ajute la păstrarea vie a focului din vatra satului. O să fie anul acesta două săptămâni de festival, una în Țara Lăpulușui și alta în Țara Maramureșului, două zone demografice diferite din județul Maramureș și logistica evenimentelor implică eforturi considerabile de timp și resurse umane și financiare. Mergem înainte, zi de zi, pentru această cauză în care credem.
Maramureș Balloon Fiesta, ce să zic despre acest proiect? E despre îndrăzneala de-a fi cine-mi doresc să fiu și a lupta pentru ceva ce iubesc cu patimă. Festivalul baloanelor cu aer cald e despre o responsabilitate pe care mi-o asum cu încredere, dar și cu multă teamă, firească și chiar utilă. Trei zile de festival, în toamnă, pentru pregătirea căruia ne sunt necesare multe luni de muncă, de discuții, de resurse, de entuziasm și energie. Maramureș și baloane cu aer cald, un mix absolut deosebit între cultura tradițională, ceea ce avem frumos și valoros în zonă, combinate cu bucuria și magia pe care baloanele cu aer cald o transmit. Un altfel de festival. Al bucuriei. Așa-mi place să-i spun și să cred că va fi. Festivalul bucuriei.
Așadar, cred că o să-mi vină vremea de niște odihnă de abia în toamnă, undeva prin octombrie, măcar de-aș putea atunci să-mi iau Puștiul de-o mână și să ne ascundem un pic pe-o insulă, cu niște soare și plajă și apă faină și relaxare și de-astea de-ale verii. Dar până atunci, dacă această vară o să treacă cu mine ancorată în aceste proiecte care vor aduce cu adevărat bucurie oamenilor, o să simt că a avut sens. Că am făcut ce trebuia. Și știu, știu bine, aceasta o să fie răplata, o să fie ceea ce o să-mi dea aripi pentru zboruri sufletești înalte. Ahh, și cât de înalte.
S-auzim de bine! Cu o vară așa cum v-o doriți fiecare.