Cer sufocat de nori cenuşii. Umezeală şi aer îngheţat, de sfârşit de lume.
Maşină murdară, rece şi cutie de viteze ne-cooperantă.
Oameni plictisiţi şi lipsă de bunăvoinţă din belşug.
Zâmbete scrijelite nepriceput pe feţe întunecate.
Glume deşuchiate, aluzii cu aceeaşi veşnică nuanţă sexuală.
Bărbaţi frustraţi sau bărbaţi plictisiţi. Goi. De trăire.
Femei nemulţumite sau femei cu aere de superioritate. Zadarnice.
Oboseală şi ochi încercănaţi de ” nesomnul orelor târzii „.
Dor de viaţă, şi de oameni dragi, şi de primăvară.
Zbatere chinuită, gânduri îndrăzneţe, gesturi paralizate.
Călduţă şi amară resemnare. Acceptare nerecunoscută.
Zece ore nesfârşite de muncă.
Linişte de moarte. Tăcere. Şi singurătate. Între oameni.
0
6 comments
M-am jucat un pic cu o jucărie nouă aici, sper să nu vă deranjeze prea tare, vizual. N-o să mă apuc să scriu posturi pestriţe de-acum, staţi liniştiţi… :roll:( mulţumesc frumos! )
Ehehe, văd că ai prins şpilu’! Bun aşa, înseamnă că mă pricep la povestit… şi oleacă la programare. 😛 Să ai spor la joacă! 😀
Încă o dată, mulţumesc. Şi să ştii că, de fapt, înainte de-a citi noile explicaţii am zis să mai încerc odată. Şi-a mers. Păcat că nu se poate vedea din cuvinte şi culori, şi bucuria, aşa, de copil. Dar e. ❗
Plăcerea e de partea mea! Iar bucuria se simte, n-are nevoie de multe cuvinte. 😉
A iesit o chestie interesanta, cu asocierile astea intre culori si mesaje.
🙂
Da, a fost o seară înteresantă. M-am bucurat ca un copil ce primeşte o jucărie nouă. A fost drăguţ. Ca şi gestul celui mi-a făcut bucuria.
Comments are closed.