Pe cine şi cum alegeţi să citiţi?

Spuneţi-mi, citiţi – că discutăm de lumea asta virtuală – doar oamenii care vă plac?
Poate că pare o întrebare nepotrivită şi mi-aţi putea spune că, dacă nu vă place cineva, de ce să mai citiţi ce scrie, de ce să vă mai intereseze ce face?! Într-un fel, ar fi just un astfel de răspuns dar, că o fi ţinând de natura noastră curioasă sau de orice altceva, simpatiile şi antipatiile există şi aici şi îşi pun amprenta asupra acţiunilor noastre. Apropo, cum ajunge, să îţi placă sau nu un om, doar citindu-l? E de ajuns pentru o antipatie? Sau, poate, pentru contrariul?!
Ştiu că mă citesc şi oameni care nu mă plac. Şi e absurd, desigur, să mă aştept să plac tuturor. Dar, mă întreb, ce-or fi gândind ei, oamenii care vin aici nu pentru că le-ar fi drag să vadă ce-am mai făcut, atunci când eu scriu lucruri triste? S-or fi bucurând, că, uite, îi e şi ei rău? M-or fi judecând, zicând că-s slabă şi nu-s capabilă să-mi rezolv problemele, or fi concluzionând c-aşa o fi firesc să fie, că doar toate-n viaţă se plătesc? Or fi râzând în sinea lor, zicându-şi – aşa-i trebuie!?
Recunosc, mi-a fost frică întotdeauna de oamenii care nu mă plac şi, pentru că n-aveam, sau nu ştiam cum să le folosesc, armele pentru a lupta împotriva lor, toată teama aia se prefăcea într-o îndărătnicie ce-mi conferea o atitudine de ostilitate menită să ţină lumea la distanţă. Sau, dimpotrivă, totul era o luptă pentru a plăcea tuturor. Cred că am înţeles târziu că nu e anormal să nu te placă toată lumea, că nu înseamnă că eşti defect sau mai prejos decât alţii. Că, cu sau fără motiv, oamenii au dreptul la propriile alegeri şi, acolo, între alegerile alea, e şi aceea de-a mă plăcea sau nu pe mine. Şi nu e nici un sfârşit de lume dacă cineva nu mă place. Mă credeţi că încă am de furcă cu situaţiile de genul ăsta?
Da, desigur, nici eu nu plac pe toată lumea. Dimpotrivă, cred că mă găsesc la capătul opus şi mă transform, încet dar sigur, într-un om antisocial. Asta tocmai pentru incapacitatea mea de-a accepta oamenii aşa cum sunt. Aparenţele şi relaţiile de suprafaţă nu mă interesează şi nu le cultiv. Şi atunci, clar, e tare greu pentru cineva să se apropie – cu adevărat – de mine.
Deci, citiţi oameni care nu vă plac? Oameni care vă deranjează simţurile prin felul de-a fi? Oameni de-a căror idei vă simţiţi oripilaţi? Şi de ce o faceţi? Din curiozitate? Din vanitate? Nevoia de-a vedea că şi cei care nu vă plac îşi duc propriile lupte (inevitabil, ăsta e unul dintre motivele pentru care bănuiesc că mă citesc pe mine oameni care nu mă plac!)? Pentru a vă da seama că sunt tot oameni, cu bune şi mai puţin bune? E adevărat… îi ridicăm pe un piedestal pe cei care ne plac mult, exagerându-le calităţile dar, uneori, facem acelaşi lucru, din acelaşi motiv, şi cu cei care nu ne plac… şi atunci, ceva ne leagă şi de cei pe care-i plăcem, şi de cei pe care nu-i plăcem?
Deci, cum alegeţi oamenii pe care îi citiţi… şi mă refer la cei pe care îi citiţi constant?!