Mi-a spus cineva zilele trecute ceva de genul… oricum, acolo, pe blog, spui tot. Adică, ce ar mai fi de spus, doar, din moment ce te citesc, știu de acolo TOT?
Hmmm. Tare m-a mai pus pe gânduri lucrul ăsta și, de atunci, m-am simțit cumva obligată să spun lucrurile… fără să le spun. Cum adică, chiar așa? Să fiu, pur și simplu, pentru faptul că scriu pe un blog – sau ce-o fi chestia asta – o carte perfect deschisă, pentru voi, cei care mă citiți? Așa vi se pare și vouă?
Ok. Pentru mine, blogul ăsta, chiar înseamnă mult. Asta am mai spus și repet. Dar… de aici și până la a se trage concluzia că atât sunt eu, ceea ce scrie aici, mi se pare mult. Prea mult. Și cumva, nepotrivit, venit din partea cuiva care mă cunoaște. Rectific. Mă cunoștea.
Bun. Nu știu ce îmi rămâne. Să scriu clar ce am de spus, ca și până acum, așa cum știu, așa cum simt sau… să o pornesc pe căi de fantezie, să umplu paginile cu imaginația suficient de bogată și să aștept ca, astfel, să par… mai interesantă?
Astea fiind spuse – că prea simțeam că mă zgârie gândul ăsta, vreau să vă supun atenției o ghicitoare. Deci, mă aflu într-un loc plin, generator de conflicte de tot felul, în care am ajuns fără să îmi doresc să o fac și totuși, sunt recunoscătoare pentru că, astfel, se rezolvă o problemă. De-aia reală. Văd, de aici, orașul, dar și restul lucrurilor, dintr-o altă perspectivă. Luciditatea, empatia și înțelegerea față de ceilalți oameni angrenați în același joc nemilos al sorții pare să fie cheia supraviețuirii într-un astfel de loc. Loc în care n-ai absolut nimic de făcut și totuși, nu-i timp nici de adâncit în gânduri.
Deci, ce ziceți, unde sunt?
0
Articol anterior
16 comments
Cu siguranţă pot spune că nu eşti la guvern. 😆
Măi, mediu conflictual e, nu-ți dorești să ajungi acolo, înțelegerea, dacă n-ai, e bai… deci, s-ar cam putea… 🙂 Doar că, pe-acolo se cam crează probleme, nu se rezolvă…
Păi ai zis:
Aşa că e exclusă „groapa cu şerpi” de care pomeneam mai sus. 😀
Da, dar… dacă eu mergeam acolo, le-aș fi avut și pe alea…
[…] cammely, alt cer senin, alex, kadia, lili3d, ironic blonde, tu1074, lunabeteluna, phozone, loredana, oana, florentina, bineînţeles că şi pe traficantul cu hituri teo negură, dar nu numai pe ei, […]
Spital sau închisoare. Nici una din variante de dorit…
Mda. Nici una de dorit. Doar că, într-un loc intri pentru că așa decide… soarta? Și în celălalt, ca urmare a propriilor fapte…
Din cele două, la mine e spital, da. Închisoarea… cred că mă sperie prea tare gândul, deci n-or fi șanse să ajung vreodată…
La închisoare aş fi putut bănui că eşti în vizită cu vreun proiect umanitar de care te ocupi, nu era legat de persoana ta (sper că n-ai crezut asta).
După cum ai descris locul, mi-am dat seama că ar fi spital…pentru că ştiu cum e să treci pe acolo… pentru tine sau pentru cei dragi…
Sănătate multă !!! Şi Doamne-Ajută! Să fie totul bine…
Nu, desigur că n-am crezut așa… dar, recunosc, nu prea îmi doresc să ajung nici în vizită pe acolo. Bine, nici pe la spital nu e mai bine dar…
– Spital???
– Eu una, sunt convinsa ca sunt multe lucruri care te reprezinta si care nu exista aici, in blog. Nu le-ai scris si nici nu cred ca le vei scrie…pentru ca sunt lucruri care trebuie sa ramana acolo, in suflet. Nu ai cum sa cunosti cu adevarat pe cineva doar citindu-i blogul. Da, poti sa-ti faci o parere…sa vezi cum gandeste, sa intelegi ce fel de om e, insa, e clar ca mai sunt si alte lucruri de spus in afara de cele scrise pe blog.
Mda, sunt câteva… poate nu multe dar sunt… 😛
Toate bune, Ella.
[…] pătrată, dana, max peter, lavii, marius bota, vultureşti, lili3d, meşterul manole, schtiel, loredana Share this:TwitterFacebookLinkedInEmailLike this:LikeBe the first to like this […]
La spital mi-am făcut cei mai buni prieteni. e adevărat că aveam numai 12 ani pe atunci, dar în momente grele, străinii devin apropiaţi. Sănătate multă şi când vii acasă îţi trimit o supică de pui, face minuni pentru sănătate 😉
Mulțumesc. Ajung azi acasă și aștept supica, bine? Chiar dacă e pentru puști și nu pentru mine… 🙂
Chiar acum mă duc să dau jos penele de pe pui, oala e pregătită, mirodeniile sunt la locul lor. Să fie puştiulică sănătos şi mămica lui la fel 🙂
Mulțumim frumos.
Comments are closed.