… vă sună cunoscut? E ceva ce obișnuiți să faceți? Acasă, între prieteni, la locul de muncă, pe blog? Să lingușiți pe cineva, să-i ridicați în slăvi fiecare acțiune – cât de proastă, sau, cu cât e mai proastă – doar ca să-i intrați pe sub piele, să vă faceți auziți, văzuți? Să aprobați, supra – aprobați fiecare decizie a șefului în speranța că veți primi o măslină, o bomboană, în plus? Să vă dați bine pe lângă oameni influenți – din orice domeniu – în speranța unor viitoare beneficii, nesigure, desigur?
Hmm… sunt lucruri pe care le observ zi de zi și uneori mi se face, pur și simplu, greață. Și, în același timp, pentru că nu vreau să fiu vinovatul care aruncă cu piatra, mă întreb dacă am făcut, dacă fac și eu gesturi de astea… Îmi doresc să cred că nu. Că aleg să îmi spun părerea doar dacă am ceva de spus, că prefer să cresc în ochii unui superior prin ceea ce sunt capabilă, că câștig oameni lângă mine pentru că sunt sinceră cu ei. Că, dacă sunt oameni care aleg să îmi fie prieteni, să îmi fie alături, e pentru că sunt ceea ce sunt și nu pentru că lingușesc, mă bag pe sub pielea oamenilor, cu laude și aprecieri false.
Știu, nimeni n-o să recunoască că e un lingușitor, un pupător de fund (chiar dacă o fi din pietre prețioase fundul ăla!) dar e sigur faptul că ei, oamenii de genul ăsta, sunt lângă noi, printre noi. Și uneori, de multe ori, modul în care fac lucrurile îi afectează și pe cei din jur, cei care le fac altfel. Și e enervant, și frustrant, și nedrept, de multe ori.
Deci, aveți experiențe de astea? De-alea de care nu sunteți încântați, nu le spuneți dar sunt acolo și vă aduc aminte, din când în când, de un pas care ar fi putut fi făcut altfel? Sau, cunoașteți oameni cu astfel de „meserii”?
Fiecare dintre noi alegem să ne parcurgem drumurile într-un anumit fel, știu.
0
Articol anterior
9 comments
La mine, pupinbăsismul e interzis. 🙂
și nu e fază de aia cu… regulile-s făcute să fie încălcate, nu? 😛
În cazul ăsta, nu. Regulile făcute de aşa-zişii politicieni de sîmbătă seara – alea se pot duce dracu’ împreună cu cin’ le-a clocit, însă lucrurile de bun-simţ şi verticalitatea, ele dau definiţia unui om integru.
Dacă am motive valide şi obiective să laud pe cineva, o fac cu inima deschisă şi pentru că merită, altfel n-ai să vezi că dau cu limba pe la inelu’ maro în speranţa unor avantaje mai mult sau mai puţin iluzorii, mai ales că pînă şi curvele (deştepte) iau plata înainte de „job”, nu după.
Iar inutilii ăştia cu aere de mari mahări n-ar fi nimic altceva decît o mulţime vidă într-o matematică obiectivă, dacă n-ar fi imbecilii cu limbile lor jucăuşe şi creierele cît gămălia unui ac bont înfipt în carpeta cu „Răpirea din serai”.
Pai si mie mi se pare mereu ca sunt cea mai corecta dintre corecti, dar diin semnalele celorlalti inteleg ca nu e chiar asa. Cred ca ne percepem mai bine pe noi insine si mai prost pe ceilalti, fiind vorba de instinctul de supravietuire.
Nu, eu n-am vrut să spun asta. Le știu pe ale mele, le văd, le cunosc și încerc să le și recunosc. Și nici nu țin neapărat să acuz pe alții și să mă ridic pe mine în slăvi. Pur și simplu, observ și mă observ. În cazul ăsta, chiar e un lucru care nu-mi stă în fire dar de care mă lovesc des…
Cât despre instinctul ăla, cel puțin în perioada asta, la mine e pe dos, mă văd pe mine doar în griuri și pe ceilalți în culori…
Bine ai venit!
am trimis un comentariu dar sigur a intrat in spam. te rog sa il scoti, nu stiu cine mi-a facut bucuria, cred ca askimet.
da, probabil.
verific, de obicei și în spam, deci urma să-l găsesc, oricum.
toate bune!
Apropo de funduri, ieri la conferinta dedicata femeilor din online am fost muscata de el in baia damelor. Doar pentru ca mi-am permis sa fac cateva glume pe hashtag-ul de pe Twitter. What the hell? Cand or sa invete femeile ca la baie se face si nu se mananca rahatu`?
cat despre linguseala…nu am practicat-o vreodata si nu vad cum as putea sa ma apuc acum de asemenea indeletniciri care nu fac cinste nimanui…
Aşa, fii bărbată, Zoe! 😆
(j/k, don’t bite…)
Comments are closed.