Mi-ar plăcea să învăț mai multe de la oamenii pe care îi întâlnesc. Mi-ar plăcea ca poveștile de viață ale celor din jur, cei cu care interacționez, să găsească un ecou mai puternic în mine și să nu fie doar noi file derulate aproape din inerție în cartea vieții.
Azi am întâlnit un bărbat care a crescut singur trei copii. Trei copii a căror mamă, când erau mici, și-a strâns toată lumea într-o desagă și a plecat. Pesemne era o desagă tare mică, copiii n-au mai avut loc.
Copiii ăștia s-au făcut oameni mari, și-au adus pe lume copii, la rândul lor. Pe care nu i-au părăsit. Au făcut școală, sunt toți oameni pe care îi auzi vorbind și îți dai seama că au fost crescuți cu grijă și implicare. Ce-o fi în sufletul lor, ce-0r fi simțind vis-a-vis de faptul că mama lor, cea plecată și, mai ales, necunoscută, e, de fapt, plecată doar pentru ei, trăind chiar prin apropiere, știu numai ei. Mie mi se pare ceva total împotriva firii și, deși nu am nici cea mai mică intenție să judec sau să arunc cu noroi, mi se pare o situație extrem de tristă.
Am întâlniți mulți oameni părăsiți de tată, crescuți doar de mamă (sunt și eu un astfel de specimen, doar cel care a contribuit cu materie primă ca eu să vin pe lume n-a existat niciodată în viața mea) și, deși e tristă și această situație, parcă mi se pare mult mai dificilă situația când o mamă pleacă și își lasă copiii. Nu știu care pot să fie motivele plauzibile pentru așa ceva (cum ziceam, nu vreau să judec, probabil și femeile care aleg să facă așa ceva au, cel puțin în mintea lor, un motiv puternic) dimpotrivă, vreau să spun că, uneori, mi se pare o responsabilitate atât de mare să fiu mama unui om că tare mi-ar plăcea să pot întoarce spatele la toate și să plec, să plec departe, și mai departe, și mai departe, până la capătul lumii. Dar, în același timp, am convingerea că, dacă aș ajunge să fac așa ceva n-aș putea trăi cu ura pe care aș simți-o pentru mine însămi pentru că am făcut așa ceva, vinovăția, pur și simplu, m-ar ucide. Și, în plus, oricât de greu ar fi, oricât de tare aș simți că mă îndoi sub povara de a fi părinte (de ce povară? pentru că simt de extrem de multe ori că nu sunt capabilă să fiu părintele pe care puștiul îl merită, că ceea ce pot eu să fiu nu e suficient, nu e ceea ce e mai bun, etc) faptul că tot el, puiul de om, e cel care îmi dă forța de a merge mai departe mă motivează să mă străduiesc, să dau tot ce pot, să fiu tot ce pot pentru el. Ce ar putea să fie atât de puternic, atât de năucitor încât să fiu capabilă să renunț tocmai la ceea ce îmi e și datorie dar și sprijin, și responsabilitate dar și alinare, habar nu am.
Oricum, azi, în fața omului ăstuia, tată și mamă pentru trei copii, în fața modului plin de afecțiune în care tatăl se adresa fiului de 30 de ani, sufletul meu și-a scos pălăria cu respect. Și m-am gândit că, poate, viața le-o fi dat copiilor ăstora un astfel de tată tocmai pentru că i-a lipsit de mamă. Dar… totuși, nu mi se pare un schimb suficient de echitabil. Adică, chiar există ceva care poate să înlocuiască o mamă?
0
Articol anterior
4 comments
Dacă iei un pisoi şi îi pui la gît zgardă cu numele „Azorel”, te aştepţi să latre?
Se întîmplă că unii oameni să aibă oarece defecte la etajul superior – nu ştiu de ce natură şi ce anume a contribuit la asta, dar rămîne concretul dincolo de speculaţii: n-au instinct matern/patern. Faptul că o femeie a născut nu-i pune automat eticheta de mamă şi nici nu-i activează programarea respectivă, în anumite cazuri, iar asta pur şi simplu nu poate fi controlat prin voinţă. Cît despre taţi… să nu mai vorbim!
Există şi extrema părinţilor super-protectivi, care de multe ori vor da greş în misiunea lor, tocmai din cauza asta. Dar ce rost are să analizăm toat aspectele vieţii, cînd ştim foarte bine că diversitatea există la toate nivelele iar perfecţiunea e doar un ideal?
Ca să-ţi răspund direct şi brusc la întrebarea de final, da, există înlocuitor pentru mamă. Îi poţi da orice nume vrei, însă el în realitate, dincolo de toate formele pe care le poate lua, se cheamă „fiinţă iubitoare”. Şi nu încerca să pui grila pentru a rezolva misterele vieţii, căci vei eşua lamentabil; în schimb, observă şi acceptă.
Ok, pot să înțeleg că sunt femei care n-au instinct matern și mi se pare ceva perfect normal. Chiar am întâlnit câteva. Și admir faptul că pot să trăiască așa cum vor, fără să facă copii dacă nu își doresc și nu cedează presiunilor, familiei, anturajului, etc. Dar… dacă n-au instinct matern, să nu facă copii. Asta ar fi, după mine, atitudinea normală. Bine, ai putea zice că unele persoane își dau seama că nu au instinct matern doar după ce au făcut copilul. Acolo e o problemă, clar. Dar, cum ziceam, nu vreau să judec.
Ok, ființă iubitoare… să zicem că un copil e părăsit de mamă, crește fără să o cunoască pe cea care i-a dat viață doar cu tatăl…tată care îi oferă tot ce are nevoie și dragoste din plin… e chiar suficient, nu se simte lipsa mamei? În cazurile în care există o mamă vitregă care iubește copilul ca și cum ar fi al ei, mai zic că e înlocuitor și chiar și acolo e un semn de întrebare… dar, chiar există ceva/cineva care poate înlocui în sufletul unui copil dorul de mama lui?
Se intampla din ce in ce mai des ca mamele sa isi lase copiii in grija tatalui si sa plece, de cele mai multe ori pe meleaguri straine. Cred ca telenovelele au un rol important in aceasta migrare spre mai bine(cum sa iti fie bine fara copilul tau?), femeile vad in filmele alea un alt nivel de trai si incep sa viseze, sa isi doreasca ceva ce nu pot avea cu un sot langa ele si trei copii in brate. Asta spune multe despre nivelul de educatie al romancelor.
Ok, pot să înțeleg aspectul ăsta. Și eu visez și îmi doresc lucruri și multe dintre ele nu se mai pot tocmai pentru că am ales să fiu mamă dar… EU am ales, nimeni nu m-a forțat, deci e responsabilitatea mea să fac lucrurile în așa fel încât copilul să nu fie lipsit de ceea ce e firesc să aibă…
Mama de care am scris eu mai sus a plecat, și-a lăsat copiii și nu i-a căutat niciodată în 30 de ani chiar dacă, practic, locuia într-o localitate vecină. Ce explicație poate fi pentru așa ceva?
Comments are closed.