Azi… azi m-am trezit cu un sentiment copleşitor de nostalgie şi dor de lucruri şi vremuri de demult… vouă nu vă e, uneori, un dor, aşa, dureros de apăsător, de ceva – sau cineva – ce-a trecut şi ştiţi că n-are cum să revină sau să se mai întâmple vreodată?
Mda, e un gând aiurea de dimineaţă… şi mă enervează că mi-e aşa de dor şi nici nu mă pot preface ca nu mi-e…
Azi am mare nevoie de lucruri care să-mi picure frumos în suflet, să acopere melancolia aia ce-mi îngreunează paşii…
Ştiţi voi remedii? Dar să fie de-alea gen ” muieţi is posmegii, cucoană? ” că nu mă simt în stare de eforturi, nici fizice nici psihice…
Update: ca-mi place azi si e manusa potrivita:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vDYHnh4b0ow&feature=related]
0
4 comments
Nu te mai trezesti? (dimineata)
N-are efect. Pe verificate.
Deloc? (n-ai cum sa verifici. Da’ cred ca tine)
sincer? nu, nu mi-e niciodata dor la modul ala. sunt amintiri frumoase, ce „devin” mai frumoase cu fiecare reamintire, da’ nu sunt the real thing. cine traieste in/din amintiri sfarseste prin a ignora prezentul … si prezentul e tot ce avem.
Comments are closed.