Iubim ce nu putem atinge – am citit şi-am auzit de-atât de multe ori cuvintele astea. O fi un adevăr în ele dar… (ce ne-am face dacă n-ar mai exista ” dar „? ) ce se întâmplă atunci când atingi ce-i de neatins?
Iubeşti mai mult sau încetezi s-o faci?
De mică, pentru c-am fost lipsită de ea, am iubit marea.
Am continuat s-o iubesc şi după ce m-a primit în braţele ei.
Cerul, seninul sau necuprinsul întunecat şi plin de stele, m-a fascinat mereu.
Vorbele lui Kant îmi sunt mereu prezente în minte – „Cerul înstelat deasupra mea, legea morală în mine. ”
Într-o zi, zilele astea, am facut un pas – unul mic, deocamdată – spre cer.
Salturi dintr-un turn de paraşutism.
De-acolo, de sus, totul se vede altfel. Şi se simte altfel.
Cerul e şi mai impunător în timp ce lumea de jos e tot mai nesemnificativă.
Te eliberezi de gânduri şi probleme şi-ţi rămâne doar o libertate de trăire.
Una pe care trebuie să ţi-o asumi. Dar merită.
0
Articol anterior
4 comments
Role. Inteleg. Parasutism? Ma depaseste.
Inteleg nevoia de adrenalina; dar, chestiile de profesionisti facute de amatori, just for fun, imi dau de gandit…
Hmmm… totusi, daca-ti zic ca nu nevoia de adrenalina m-a impins spre parasutism, crezi? Amatori sau profesionisti, care-i, pentru tine, in cazul asta, diferenta? Faptul ca am urmat un curs teoretic si unul practic, ca peste doua zile voi sustine examene – unul scris, altul de norme fizice, inseamna amator? Ca-i just for fun, poate… dar cine stabileste care-s limitele intre care se incadreaza ceea ce poti face pentru o placere proprie?
deci….pfua!!! in vara am si eu planificat un curs de parasutism 😀 si cu postu asta mi-ai facut o pofta nebuna sa ma arunc de pe ceva!!!! Am sa ma duc in gradina … sa vad daca gasesc un pom mai mare de 10 metri :p
Sa te arunci de pe ceva e usor, poate prea usor… gasesti tu ceva pe care sa te cateri… da’ nu-i garantat c-ajungi cu bine jos. 🙂
De la 10 metri in sus… chiar e sus!!! 🙂
Comments are closed.