Aşa, pe post de destindere, că prea am scris în ultima vreme întunecat…
Ne-am aşezat tabăra, în după amiaza asta, puştiu´ şi cu mine, în bucătărie. Ce-a ieşit de acolo, e greu de explicat în cuvinte… este o vorbă pe aici… ˝e ca după război˝… cam aşa s-ar putea explica felul în care arată acum bucătăria. Un morman imens de vase puse la spălat (mare problemă dacă nu se hotărăsc să se spele singure!), tăvi şi alte ustensile împrăştiate peste tot, făină şi bucăţele de aluat prin toate colţurile posibile (inclusiv în părul lui!), ce mai, un adevărat dezastru. Dar, desigur, pe masă tronează acum o porţie aurie de muffins-uri cu dulceaţă de caise şi un platou cu biscuiţi fragezi vanilaţi, modelaţi de puşti în formă de ursuleţi.
De încântarea puştiului nu vă mai zic, pozele vorbesc de la sine… pentru el, experienţa asta (pentru care nu avem prea des timp, aşa e!) a fost, fără îndoială, un perfect exemplu de ceea ce înseamnă să te bucuri de parcurs şi nu neapărat de ţintă.
Cine a zis că bucuriile mărunte nu necesită eforturi nu ştie ce rămâne în urma unui bucătar de trei ani şi jumătate. 🙂
Seară bună să aveţi!
6 comments
Avînd în vedere vîrsta fragedă a puştiului, amintirile vor rămîne probabil doar ale tale. Va veni însă vremea cînd asemenea episoade vor rămîne şi în amintirile lui. Şi nu se ştie niciodată cînd asemenea talente „furate” pot deveni folositoare. 😉
Bucuria de moment… e priceless. 🙂
Da, ştii tu ce ştii despre talente… O fi timp şi de ele, deocamdată e doar joacă. Şi bucuria, desigur, pentru ea sunt toate…
O, da! Pentru joaca aia nevinovată şi lipsită de griji, plătim tot restul vieţii. Ar trebui să merite…
are o fetisoara incredibil de dulce….cum sa fii nefericita in preajma lui? el e bucuria vietii tale….sa va bucurati unul de altul mereu 🙂
Nu ştiu să îţi dau un răspuns care să simt că are fundament. Doar că, aşa se întâmplă, aşa sunt lucrurile…
Mulţumesc frumos.
Ce simpatic e pustiulica! Are aceeasi varsta ca nepoata mea Medeea! Si ea cand vine pe la mine imi face casa vraiste! :))