Prea e mohorâtă vremea pe aici, prin căsuța mea virtuală zilele astea așa că m-am gândit să o înveselesc un pic servindu-vă cu ceva bun (și frumos, desigur!).
Chile. Mi-e greu și să localizez pe hartă țara asta. Noroc cu google, clar. Îmi doresc să ajung în multe locuri pe lumea asta și unele dintre ele chiar par așa, la marginea unei alte lumi dar… Chile chiar mi se pare departe. Și tocmai de-acolo, din Copiapo, o localitate în Atacama, locul în care deșertul înflorește (și într-adevăr am văzut poze cu flori incredibil de frumoase răsărite acolo unde ai zice că nu e pic de viață), mi-au poposit în brațe, zilele astea, de la un amic care a locuit o lună de zile tocmai în mijlocul acelei lumi, trabucurile mele de ciocolată.
Desigur, cel mai încântat a fost puștiul. Se vede, nu-i așa?
Apropo de asta, care e cel mai îndepărtat loc – de pe harta lumii – în care v-ați dori mult să ajungeți, cândva, cumva, în decursul vieții?
11 comments
Machu Pichu si Insula Pastelui.
Frumoase destinații. În ceea ce te privește, am sentimentul – de fapt e un fel de certitudine – că vei ajunge acolo unde îți dorești. Mărturie stă chiar frigiderul tău… 🙂
ti-ar trebui rezerve serioase de apa acolo! e polul ariditatii pe terra, ploua cam o data la 10 ani si picaturile sunt intr-o perspectiva statistica, insesizabile.
asa ca fie te reorientezi, reevaluand zona, fie dai doar o tura cu apa dupa tine, clar!
thailanda.
Da, cam așa am citit și eu despre zona aia. Dar tot are ceva deosebit.
Destinația ta… e ceva aparte, clar. Nu pot să zic că mă atrage pe mine în mod special dar chiar îți doresc să ajungi. Odată, cândva, cumva. 🙂
Vanuatu….și să rămân acolo…
Dan, nu știam nimic despre insula asta, am citit câte ceva acum… Am citit că limba oficială e bislama, cum te-ai descurca cu ea, ce zici? 🙂
„cel mai îndepărtat loc – de pe harta lumii – în care v-ați dori mult să ajungeți, cândva, cumva, în decursul vieții?” …. minunata provocare….
Raspuns (metaforic): in propria inima.
Daca lasam metafora deoparte: Scoția. Și să mă întorc mereu acolo.
Da, e paradoxal… distanța cea mai mare pe care o parcurgem e, de fapt, cea mai scurtă. Spre noi. Și acolo ajungem cel mai greu.
Scoția. Când mă gândesc la Scoția îmi răsună îmi minte acorduri ale muzicii lor… mi-ar plăcea și mie să o vizitez. Sper să ajungi acolo, să ajungem… 🙂
Mie, ca distanță, cred că mi-ar plăcea tare mult ca odată, într-o lună ianuarie, de ziua mea, să fiu undeva în Brazilia…
Visez la India de cand eram mica. Si Australia mai nou. Acolo as ramane, „la capatul lumii in Australia”, cum zice mama, speriata ca intr-o zi chiar as putea face asta! :))
Și… chiar ai putea? Adică, la modul serios, dacă ți s-ar ivi ocazia, dacă… ai putea lăsa toate aici pentru o viață acolo, la capătul lumii?
Da, chiar ne bate gandul sa plecam din tara. Si e un gand din ce in ce mai serios. In afara de familie, nu ne tine nimic aici. Iar lucrurile merg din prost in mai prost in ultima vreme…
Comments are closed.