Nu sunt o feministă care-ar vrea să extermine tagma bărbătească, nicidecum, însă, clipul ăsta, versurile şi vocea Tatianei, răscolesc adânc ceva în mine. E cumplit de dureros ce cântă ea. Tocmai pentru că-i real. Nu, nu mă regăsesc personal în versurile ei – şi n-aş fi putut vreodată să mă regăsesc pentru că, prin firea mea, într-un astfel de joc ar fi fost imposibil să intru. Şi nici nu cred în aprecierile extreme asociate bărbaţilor pentru că ştiu bine că, întotdeauna, pentru un astfel de bărbat, există şi o femeie pe măsură. Nu-s bărbaţii demoni şi femeile îngeri, clar. Dar… există ceea ce cântă ea. Poate că un bărbat poate îngenunchia o femeie, poate că un bărbat poate robi o femeie… dar niciodată nu poate fi vorba de o vină care aparţine, exclusiv, unuia dintre cei doi. Situaţia dureroasă mi se pare atunci când unul continuă să iubească şi celălalt încetează s-o mai facă… acolo e tragismul vieţii…
Da, noi, femeile, spunem mereu că milităm pentru egalitate de drepturi, şi ne zbatem, şi strigăm şi ne războim… Dar greşim. Nu o egalitate care ne-ar pune pe aceeaşi treaptă cu bărbaţii ne dorim. Nu să purtăm costume şi să ne strângem mâna cu putere căutăm. Nu să luptam în ring împreună şi să ne întrecem în a bea bere ne dorim. Nu. Vrem egalitate în ceea ce priveşte libertatea. De exprimare, de acţionare. Vrem să fim considerate la fel de capabile ca bărbaţii. În acelaşi timp ne dorim să fim curtate. Să ni se ofere flori. Şi bomboane de ciocolată. Şi să fim strânse cu putere la piept, să fim considerate puternice dar sensibile şi vulnerabile, să fim apreciate şi respectate şi-n acelaşi timp să ni deschidă uşa la restaurante, să ni se ia haina, să ni se mulţumească pentru onoarea de-a oferi un dans.
Vrem să fim egale şi-n acelaşi timp să fim femei.
Dar nu se poate. Una o anulează pe cealaltă.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-vctmYQFtY0]
0
Articol anterior
13 comments
Unii dintre noi femeile suntem de alta parere. As spune mai mult da’ nu vreau sa ma-ntind.
Cat timp e loc de intins, chiar te rog sa o faci. Te rog insistent chiar, ca as vrea sa stiu parerea ta… 🙂
M-am intins (daca tot e loc si sunt rugat). da-i asa bine intins …. incat chiar nu mai stiu despre ce vorbeam…
Important e ca ti-e bine… intins. Restul sunt detalii.
nu se poate la modul general … da’ in doi, daca exista iubire, eu zic ca se poate lejer.
in alta odine de idei, de cand imi amintesc am idealizat femeia … da’ femeia care crede c-a gasit in mine fraieru’ care pune botu’ oricand si la orice, se inseala amarnic. mai simplu spus: in ochii mei esti (nu tu ci femeia la modul general) egala cu mine si (fiindca te idealizez) nu pot uita ca esti femeie (cu „urmarile” de rigoare) … da’ asta tine pana-mi dovedesti contrariul, sfarsind prin a ramane doar „egala cu mine”. si asa ajung (iar) la ceea ce e evident: „cum iti asterni asa dormi„.
acuma’ ca-s acasa si-am vazut clip-ul … tre’ sa mai comentez in legatura cu: „Dar… există ceea ce cântă ea.” … pentru ca nu exista ce canta ea!
„muncim ca niste sclave zi de zi” … doh! cin’ te pune? nu cumva asa ai ales tocmai tu? ca n-are rost sa zic ca si barbatii muncesc ca niste sclavi … e deja offtopic.
„condamnarea de-a ne urati chiar voi ce ne iubiti ne-o dati mereu” … doaaa, ca noi barbatii de aia ne cuplam cu voi: ca abia asteptam sa va facem praf frumusetea (noi de fapt visand in taina, de mici, sa traim o viata langa Baba Cloanta din poveste, nu langa Ileana Cosanzeana … e logic!).
„stam in picioare inca de cu zori” … dap, scaunele sunt exclusiv pentru uzul masculilor … care, se stie, nu deschid ochii inainte ca soarele sa fie-n mijlocu’ cerului (de unde deducem logic ca femeile stau in picioare langa scaune, pazaindu-le … pana se trezesc barbatii … iar asta se numeste „am muncit”).
„dar voi care va credeti tot feciori” … aaa, care era prima din intrebarile „starred” la femei? hm, parca era ceva cu „arat bine?” sau „imi sta bine?” (urmata indeaproape de „ma mai iubesti?”) … da’ nah, daca au scapat de infarct dimineata cand se spala pe dinti, musai sunt frumoase … nu doar se cred, ca barbatii. in fond, sa nu uitam: ele au ochi de vultur si nu se pune problema sa nu vada/observe niscaiva discrepante temporale in oglina.
„din cand in cand in burti ne dati copii” … wtf? toti barbatii sunt violatori, ca ele nici n-au de fapt instinct matern … ala fiind inventat de barbati. da’ poate ma insel si de fapt e vorba de generatiile trecute … alea care inca n-au auzit de sex oral, anal, etc. … desi parca nici asta nu-i o inventie masculina recenta.
… si tot asa … da’ deja m-am plictisit … mai ales ca mi-am amintit de lesbiene … adica acea „exceptia de la regula” in care „barbatul” e tot o femeie … chestie ce face ca tot textul sa fie penibil (daca inainte era, partial, scuzabil).
cum spuneam inainte: „cum iti asterni asa dormi„, la care completez cu „culegi ce ai semanat” (doar si femeia are o mama, care culmea: e tot femeie!).
Poate ca e vorba de alta generatie dar cred totusi ca exista astfel de cazuri. Da, sigur ca e vorba de vina impartita, nu e toata a barbatului… cred ca o femeie ajunge sa fie tratata asa pentru ca o permite insa… cred si ca nu poti judeca nici un caz pentru ca o faci dinafara, fara a cunoaste toate datele problemei in mod real…
Cica e vorba ca femeia e egala cu barbatul, nu? Nu cred ca e chiar asa in realitate. Sunt inca multe femei tinute la oala de soti, femei reduse la conditia de mame… sunt multe femei batute, maltratate. Sunt inca multe femei care fac sex doar pentru ca asa vrea barbatul lor, nu pentru ca le-ar face placere. Da, ai sa zici ca sunt de vina ele, pentru ca permit, pentru ca nu pleaca… si eu as zice tot asa… dar am o retinere, ma tem sa spun ca exista pentru orice o solutie… pot fi multe motivele pentru care se continua o astfel de stare…
” cum spuneam inainte: “cum iti asterni asa dormi“, la care completez cu “culegi ce ai semanat” (doar si femeia are o mama, care culmea: e tot femeie!). ” – cred ca esti un pic prea dur. daca totul ar functiona exact pe principiul asta, crezi ca ar mai exista si bine si fericire si… etc. nu cred ca e totul chiar asa de alb si negru.
nu sunt prea dur pentru ca nu poti fi „prea dur” atunci cand e vorba de o viata de om. daca te uiti in jur cu multa atentie, vei observa ca majoritatea oamenilor sunt nefericiti … iar analizand mai departe, cauza/sursa acelor nefericiri se afla tocmai in bagajul primit de acasa.
n-are sens sa intru in detalii … da’ as spune ca am luptat multi ani ca sa pot reusi sa schimb ce-am primit eu de acasa, sunt constient ca am reusit doar partial (multe chestii fiind prea adanc inradacinate) … si nu cred ca-s tocmai eu exceptia care confirma regula, mai degraba consider ca ma incadrez la regula. nu te intreb nici pe tine si nici pe altii … da’ daca va intrebati voi, veti constata ca la fel e si in cazul vostru. ergo: e ok sa-ti iubesti parintii … da’ sa ignori/scuzi greselile lor e o prostie (cam la fel cum ne-am minti prietenii in loc sa le spunem adevarul).
despre egalitate asa cum ai zugravit-o tu … nu pot decat sa zambesc trist: numa’ miercuri am asistat la tribunal la un divort in care „mama” era de mai multi ani in spania si vroia acum copilul crescut de tata, iar judecatoarea facea misto de tata pe ideea ca „n-ai acelasi drept ca mama deoarece nu l-ai purtat tu 9 luni” (si nush daca stii: nu poti sa comentezi la ce zice judecatorul, ca te alegi cu amenzi modice). in final n-a contat nici macar faptul ca copilul nu dorea sa fie cu „mama” (pe care o stia doar vag). sigur ai auzit si tu „barbatul e capul, femeia e gatul” … si asa si e … iar de acolo rezulta clar ca majoritatea „relelor” de care va loviti, vin de fapt de la alte femei (nu de la barbati), „egalitatea” pentru care militati fiind de fapt doar inca o metoda de a va apara voi pe voi de alte femei (nu de barbatii pe care oricum ii controlati/manipulati cum vreti voi). de fapt, ai spus-o chiar tu (cu alte cuvinte ce-i drept): „Vrem să fim egale şi-n acelaşi timp să fim femei.” … iar din exemplul dat de mine se vede clar ca se poate, ca una nu anuleaza pe cealalta decat in teorie (practica fiind deseori „teorie cu minus”).
egalitatea de care zici tu acum imi suna mai degraba a dreptate, putere totala acordata femeii… si eu nu asta am zis. nu ridic in slavi femeile, condamnand barbatii. poate ca n-am facut bine asociind piesa cu ceea ce am scris. e o contradictie intre ele, intr-adevar. deci nu cred ca femeile au dreptate si barbatii gresesc. nicidecum. cred ca-s destul de rationala incat sa pot intelege situatiile asa cum sunt. in cazul acela al copilului – si nu e unul singular, stiu bine – mama nu poate sa se numeasca mama. faptul ca dai viata unui om nu inseamna ca ai, automat, doar drepturi asupra acelui copil. din contra. eu, personal, simt ca copilul pe care l-am adus pe lume e cea mai mare responsabilitate a vietii mele. ca am obligatii fata de el. pentru ca eu l-am vrut, nu el s-a cerut pe lume.
si da, greselile parintilor nu se scuza. poate le lasam, in timp, in colturi intunecate ale mintii sau sufletului, si ne prefacem ca n-au atata importanta cata au… poate, pentru ca-i respectam, nu le reprosam. stii ce ma gandesc eu? din prisma unui om care, cum bine zici tu, am luptat si lupt ca ceea ce port cu mine de mica sa nu-mi mai faca rau… ma gandesc ca uneori parintii nici nu-s constienti de cat de mult gresesc… sigur, exista cazurile in care greselile-s voite… offf, asta-i o discutie prea ampla… si deviem… cum ziceam… militez pentru egalitate… dar nu caut ca egalitatea asta sa se transforme in tiranie…
bine zici, e o discutie prea ampla. totusi, ca outsider (nefiind femeie), as spune ca viata femeilor ar fi muuuult mai buna/usoara/fericita daca ele nu s-ar mai lupta intre ele atat de acerb … si n-ar strica nici sa renunte la razbunari.
nu scuz barbatii, ba din contra-i atac ori de cate ori o merita, da’ luand exemplul simplu al unui tip indragostit pentru prima data … nu-i musai ca ea sa-i franga inima (pavand astfel calea „bucuriilor” ce le asteapta pe urmatoarele femei), se poate si „mai cu manusi”. bineinteles asta se aplica si la barbati … da’ eu ma refer strict la modelul „amandoi incepatori” unde ea e oricum mai matura la cap decat el (si deci implicit pe umerii ei cade responsabilitatea). restu’ cazurilor, cele in care ei agata fete fara experienta, se incadreaza exact la ce-am spus inainte: urmarea („logica” a) actiunii unei alte femei din trecut.
in contra exemplu e si cazul fetei tinere, indragostite de un barbat matur, cu ceva ani de viata si de experienta in plus care se va forma asa cum el va sti sa o formeze… sentimental, sexual… si ea va duce cu ea exact bagajul ala de ” educatie „… cand el, barbatul, nu stie, nu vrea, nu poate, sa o ajute sa se descopere, sa cunoasca, sa inteleaga…
nu crezi ca intr-o relatie, intotdeauna unul il formeaza pe celalalt… de fapt, tocmai asta spuneai si tu, in cazul unei relatii in care amandoi sunt incepatori…
te contrazic, nu pot altfel…
la inceput, cand pornesti in viata, o prima relatie e cea care isi pune mult amprenta asupra celor doi… cred ca intotdeauna unul se formeaza dupa celalalt… cel care se impune in fata celui care asimileaza…
un barbat experimentat cred ca e intotdeauna „vinovat” de influenta pe care o are asupra unei fete fara experienta… influenta asta poate si buna dar si una de nedorit…
ba da, da’ in relatie intrii deja gata format … si abia apoi alegi sa evoluezi impreuna cu celalalt.
Comments are closed.