Fireasca anormalitate

Ahh, am să visez, când oi apuca să dorm în noaptea asta, doar repetarea aceluiași procedeu de-o mie de ori – bine, de fapt, doar de vreo 50 – de transformare a unor prescurtări, din engleză în română. Bat-o vina de limbă străină și calculatoare care-ți cer mai multe decât vrei să le dai.
Dar, tot e bine și așa… dacă e să comparăm cu alții… ăia de-și cumpără kituri de supraviețuire, își pun lucrurile-n ordine, se duc să fie alături de oameni din familie sau se tem că sfârșitul ăsta iminent al lumii îi vor prinde într-un moment… nepotrivit și își fac planuri peste planuri. Mi se pare, sincer vă spun, de-a dreptul hilar. Cât de proști suntem, așa, ca specie? Atunci când doar auzeam zvonuri despre astfel de oameni ziceam că-s doar atât, zvonuri. Ieri îmi spunea cineva că se teme ca sfârșitul lumii să nu-l prindă departe de mama lui… mda, om în toată firea fiind. Adică, or fi știind alții ceva ce noi nu știm? S-or fi dat știrile așa, pe sub mână, ca și pâinea pe vremea răposatului și alții știu chestii sigure? Hai măi!!! O să fiu chiar dezamăgită pentru faptul că toți oamenii ăștia care își fac griji – reale-or fi fiind – se vor trezi, asta presupunând că vor și dormi,  în data de 22 decembrie și se vor vedea obligați să continue. Viața, da.
Care o fi explicația? Așa de tare avem nevoie de o schimbare majoră? Sau, pur și simplu, specie de turmă fiind, avem nevoie să fim conduși, manipulați, etc?
Așadar, că tot e la mare modă, voi cum vă petreceți sfârșitul lumii? Eu am de gând să sărbătoresc doar începutul lumii noi. Punct și de la capăt, nu? 😛
Hai, noapte liniștită să aveți.