Lumea prin ochii mei – Praga (1)

Bun, și-acum, după ce-am scris articolul cu numărul doi, vine și numărul unu…
M-am hotărât să fac, de-acum, o categorie separată de articole unde să scriu despre locurile în care ajung, despre cum se vede lumea prin ochii mei. Îmi place așa de mult să călătoresc, sunt atât de multe locurile în care mi-aș dori să merg și sunt atât de multe detalii de știut, de pus la punct încât cred că astfel de articole sunt mereu utile celor care își doresc să ajungă undeva – mie însămi îmi place mult să citesc despre cum au călătorit alții, despre alte experiențe, lucruri care sunt bine de știut și nu le afli din ghiduri de călătorie, etc – și, în plus, vreau să scriu pentru mine, să-mi rămână așa, vii, experiențele astea.
Deci, o voi lua cu începutul…
Drumuri, taxe de drum și transport în comun – România – Cehia
Noi am ieșit din țară pe la Petea, având în vedere că Puștiul are bunici la Satu Mare. La Petea, înainte de vamă e un chioșc pe dreapta, ne-am cumpărat rovignetă pentru Ungaria – aprox 60 de lei pentru mașina noastră, Renault Trafic, pentru zece zile. (din punctul meu de vedere Ungaria nu prea merită să fie trecută pe autostradă, având în vedere că mașina noastră nu poate rula cu mai mult de 120 km/h, că e, totuși, o dubiță de marfă și, cu un gps cu hartă din 2009 n-am făcut decât să ne învârtim în cerc undeva pe lângă Budapesta pentru că autostrada către Bratislava era închisă și-am pierdut vreo 50 km aiurea, apoi am lăsat-o baltă și-am luat-o pe drumurile europene până la Gyor. Nu mi-a părut rău, acolo drumurile au fost extrem de bune, libere și m-a încântat la nebunie pista de biciclete care ne-a însoțit drumul chiar de la Budapesta până la Gyor. ( Ahh, să pedalezi kilometri pe o pistă pe drum drept, printre sate, câmpii, pe lângă lacuri. Frumos. Ăsta e un must pe lista mea.))

(undeva pe drum, înainte de Gyor)

Gps-ul și google spun că sunt aproximativ 870 km de la Satu Mare la Praga, folosind autostrăzile, pe ruta Ungaria, Slovacia, Cehia. O altă rută, cu câțiva km în plus, e Ungaria – Austria – Cehia. Noi am ales prima rută și am făcut mai mult de 950 km, o parte din km în plus i-am pierdut pe autostradă, restul pe drumurile europene. Vignetele pentru Slovacia și Cehia le-am cumpărat la punctul de trecere din Ungaria în Slovacia – fosta vamă – și au costat 10 euro cea pentru Slovacia și 14,5 euro cea pentru Cehia, ambele pentru zece zile. Pe net, pe forumuri, se spune că e preferabil ca aceste două vignete să se cumpere de la ultima stație MOL de pe autostradă, înainte de intrarea în Slovacia, așa am vrut și noi să facem dar acolo se puteau cumpăra cu forinți, noi aveam doar euro și doamna de acolo ne-a sfătuit să le luăm din vamă decât să ne facă ea schimbul euro – forint. Bun sfat, că ieșeam mai scump așa.
Autostrada ungară și cea slovacă sunt relativ noi, bune, mergi constant pe ele. Mie mi se par monotone, numai bune de adormit la volan.  În schimb, autostrada cehă care trebuie parcursă vreo 260 km e, aproape în totalitate, veche, din plăci de beton turnate și te scutură la fiecare pas, n-ai șanse să te plictisești din cauza monotoniei. Ar cam avea și ei nevoie de un upgrade. Tot așa, drumurile ungare, între localități, sunt super ok iar cele cehești  sunt ca și ale noastre, vechi, peticite, cu gropi, necurățate. La întoarcere am hotărât să trecem Cehia pe lângă autostradă, să ne facem o părere despre cum e țara așa că am făcut cei 220 de km de la Praga la Brno prin sate, pe drumurile lor pline de gropi. Localitățile mi-au lăsat o impresie destul de sumbră dar, având în vedere pătura de nori extrem de joasă, peisajul alb murdar și atmosfera golasă, specifică iernii, n-aș putea spune că locurile prin care am trecut sunt urâte sau frumoase.

(undeva pe-un drum în Cehia)

În Praga drumurile sunt bune,  se circulă relativ ușor, indicatoarele sunt la tot pasul dar… sunt în limba lor frumoasă și încâlcită și n-ai cum să le înțelegi, e musai, musai un gps sau măcar o hartă. Parcările în oraș se plătesc, sunt multe parcări subterane dar eu cred că mașina personală nu trebuie folosită în Praga, transportul în comun funcționează bine și e perfect la îndemână. Noi am avut cazare la marginea orașului, în Praga 9 – așa e împărțit orașul, pe zone -, Kbely, am lăsat mașina în parcarea hotelului și-am circulat cu autobuze și metrou. Fiind departe, a trebuit să luăm autobuzul din stația Kbely până la capătul liniei roșii de metrou, Letnany. Cinci stații de autobuz, maxim zece minute. Circulă multe autobuze, în timpul săptămânii cam din cinci în cinci minute, duminica cam din zece în zece. Tichetele de transport în comun se cumpără de la metrou – duminica ghișeul de bilete e închis dar acestea pot fi cumpărate și de la magazinele de ziare și papetărie din stațiile de metrou – și sunt pentru o zi sau pentru trei zile – și pentru o lună dar pe alea nu le știu. Pentru o zi costă 110 kc – coroane cehești – și pentru trei zile costă 310 kc. În biletele astea e înclus transportul cu toate mijloacele de transport – metrou, autobuze, funicular și tramvaie, biletele trebuie scanate o singură dată, la prima utilizare, de atunci sunt contorizate. În metrouri nu sunt bariere de trecere, se trece, pur și simplu, cu biletul în buzunar, în autobuze unii șoferi cer să le arăți biletul. Pentru că știam că la Roma, unde am fost ultima dată, tichetul se scana la fiecare utilizare, am scanat și aici biletul de două ori până ne-am dat seama cum funcționează, acesta s-a retipărit cu un cod nou și atunci când ne-a oprit în metrou un controlor, a fost interesant că n-a reușit să mai deslușească acolo de când e valabil și s-a amuzat de noi că n-am știut să îl folosim. Dar ne-a lăsat în pace, cred că a înțeles că suntem în regulă, totuși. Nu și gașca de chinezi din spatele nostru, care n-aveau bilete și încercau să-l plătească pe om să-i lase să treacă.

(stație de metrou Staromestska)

În Praga sunt trei linii de metrou, se circulă extrem de ușor cu ele, sunt indicatoare la fiecare pas, nu ai cum să nu te descurci. În plus, metroul e destul de nou, e curat, e cald. Am circulat cu metroul doar când aveam de făcut distanțe mari – de la capătul liniei roșii, Letnany până în centru, la stația Muzeum făceam aproximativ 20 de minute, cam 9 stații, autobuzul pentru legătura la metrou și funicularul la coborârea de pe colina Petrin, doar pentru că ningea mai ceva ca în poveștile de înspăimântat copiii și mersesem deja mult pe jos, prin zăpada care creștea văzând cu ochii. Tramvaie n-am folosit deloc, deci nu știu nici cum circulă, nici pe unde sunt stații dar sunt multe, la tot pasul.

(funicular pe colina Petrin)

Cam astea despre drumuri, despre transport în comun. Partea a doua a poveștii Praga o să fie, e deja despre ce-am văzut. O altă parte o să fie despre oameni, mâncare, prețuri și cheltuieli. Și tot nu simt că pot cuprinde-n cuvinte tot ce înseamnă Praga…