Despre medici și alți demoni

Titlul e doar o adaptare după cartea lui Marquez, e o ironie (măcar așa, în parte)… dar nu și articolul. Articolul e unul cât se poate de serios și pleacă de la postarea Mirunei care spune că medicii trebuie tratați după fapte, nu după vorbe.
Perfect de acord, până acum. Cred că noi, toți oamenii, ar trebui să fim judecați după faptele noastre, nu după vorbe, bârfe, povești.
Nu neg deloc faptul că, în România, medicii – alături de multe alte categorii de oameni – sunt extrem de puțin apreciați pentru munca pe care o depun și sunt foarte prost plătiți. Știm asta, o recunoaștem, e un handicap al nostru, ca nație, ca țară. Dar… cu toate că admitem acest punct de vedere, nu înseamnă că medicii n-ar trebui să își facă treaba bine, dacă aleg drumul ăsta, chiar într-o țară neprielnică pentru ei. Dacă aleg să fie medici, dacă aleg să fie medici în România, cred că sunt obligați să își facă treaba bine, la fel cum ar face-o altundeva, pentru o remunerare de zece ori mai mare. Pentru că drumul pe care l-au ales, acela de a salva oameni, ar trebui să fie același. Oameni care au nevoie de ajutor sunt și aici, și-n alte țări unde medicii sunt apreciați corect.
Câți dintre noi nu ne-am lovit de medici care, pentru că se știu buni în domeniu, pentru că se consideră somități – și poate că și sunt – te tratează de sus, cu un aer de superioritate greu de înghițit, cu o atitudine sictirită, de plictiseală și total neinteres? Sunt o norocoasă, n-am avut nevoie de prea mulți medici la viața mea și cei cu care a trebuit să interacționez au fost medicii necesari problemelor Puștiului, de când s-a născut și până acum, gen scurte internări în spital. Și, din păcate, dacă ar fi să pun în balanță, clar lucrurile ar înclina în defavoarea medicilor, marea majoritate a celor cu care am avut eu de-a face nu-și merită numele de doctor – vindecător, salvator de oameni. Cel mai mult mă deranjează și asta-mi dă bătaie multă de cap pentru că nu sunt un om care poate să tacă și să accepte, medicii care au atitudinea aia de – eu sunt doctor, eu știu, tu ești un prost, trebuie să faci cum zic eu – și prescriu tratamente care fac mai mult rău, nu o dată – du-te acasă cu copilul, tușește și el un pic, dă-i siropul ăsta, și după câteva zile ajungi internat de urgență în spital cu un copil cu pneumonie – medici care te primesc în cabinetele lor private și îți iau banii – pe care ție îți e dificil să-i dai că sunt munciți ca naiba de greu – și te privesc cu o aroganță și o trufie care te fac să te simți de parcă el – doctorul – e un elefant și tu ești o furnică. Da, cum zice Miruna într-un comentariu, la noi funcționează sistemul – “ îţi convine, bine, nu-ţi convine, pa „. Și tăcem, și acceptăm, și plecăm capul pentru că ni se pare că ei ne fac nouă o favoare și normalitatea nu înseamnă că ar trebui, pentru banii pe care-i plătim – că sunt mulți sau puțini, nu asta contează deși, sincer, în lumea în care trăiesc eu 200 de lei nu sunt bani de aruncat – să primim servicii de calitate, să fim tratați cu bunăvoință – da, clar, înțeleg că și ei sunt oameni, că pot fi obosiți, nervoși, etc dar, dacă tot fac consultații în loc să le anuleze dacă n-au timp, chef, stare, ar trebui să le facă așa cum trebuie pentru că pacientul nu-i de vină pentru starea lor – să primim respectul pe care și noi, la rândul nostru, îl oferim. Da, indiferent dacă e vorba de un doctor extrem de bun și lelea Floare de la coada vacii. N-are relevanță. Cred cu tărie că medicii ar trebui să își respecte pacienții, așa cum pacienții își respectă medicii. Și nu se întâmplă deloc așa, e clar.
În aceeași ordine de idei, accept și faptul că sunt medici care-și fac treaba bine, care tratează pacienții ca pe niște oameni și nu ca pe niște numere în registre. Nu e cazul să generalizăm și să dăm cu pietre și să nu recunoaștem valoarea acolo unde e dar adevărul e că lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui. Medicii – și nu doar cei buni – la noi, se cred niște mici (!) dumnezei cărora pacienții trebuie să li se închine și să accepte, ad literam, niște reguli nescrise în favoarea cui, oare? Ce să mai discutăm despre ceea ce înseamnă șpagă și ce se întâmplă dacă ești, ca și mine, un om care n-acceptă să bage bani în buzunarele fără fund ale doctorilor, asistentelor și, etc, până la firul cel mai subțire al sistemului? Din păcate, oricât am întoarce totul pe toate părțile, cei care ies în pierdere sunt pacienții…