Pentru mine

Un ceva frumos, pentru mine, de care aveam mare nevoie azi așa că m-am întors acolo… Mulțumesc mult, iar, și iar. Textul e de aici. E unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le-am primit. Oricând.
„Eşti frumoasă, aşa, în felul tău.
Dar uneori se întîmplă să-ţi mai cadă cîte o şuviţă pe frunte, neştiutoare – în uşoara ei bătaie de aripă – de uraganul pe care va să-l stîrnească.
Am încercat de cîteva ori s-o potrivesc la loc, dar m-ai privit atît de ciudat, de parcă prin mişcarea mîinii ţi-aş fi luat frumuseţea şi-aş fi înlocuit-o cu virgula lipsă de pe pagina a doua.
Şi m-am oprit. Şi am zîmbit.
Eşti frumoasă, aşa, de felul tău.
Dar uneori se întîmplă să te întristeze explozia unei supernove din cea mai ascunsă galaxie, de acolo, din sertarul cu fermoare şi agrafe de păr.
Am încercat de cîteva ori să te înveselesc, dar mi-ai pus repede degetul pe buze, de parc-aş fi fost cît pe ce să comit Sacrilegiul Numărul Trei în Sol Major din mapa ta cu partituri de viaţă.
Şi m-am oprit. Şi-am rămas un pic descumpănit.
Eşti frumoasă, aşa… dar, uneori, mi se îneacă versurile în ventricolul stîng, de teamă să nu-ţi facă vreo cută în fusta asortată cu pantofii pe care nu-i porţi niciodată decît în visele cu nori şi flori de cîmp.
Şi-atunci închid ochii şi te privesc de dinăuntru, din întunericul în care se ascunde întrebarea: “cine eşti tu oare…?”
(10 iunie 2012, 02:57 pour L)”