… măcar de n-aș face-o. Măcar de m-aș putea preface că n-o fac.
Pentru ce, de fapt? Pentru ce să fie mereu inima în slujba rațiunii și să se supună veșnicului trebuie? Să alegi mereu să fii ceea ce trebuie în loc să fii ceea ce vrei? Pentru ce să înțelegi, să știi, să vezi dincolo de aparențe, pentru ce? N-o fi mai bună o ignoranță/inconștiență nedureroasă, neapăsătoare, neînălțătoare dar și neafundătoare, în același timp?
Măcar de n-aș înțelege…
0
5 comments
„Fericiţi cei săraci cu…”? Fuck that! Power to the people! 😎
Aham. Iluzie…
Ferească sfîntu’ s-ajungem să nu le mai avem nici pe-alea, iluziile (sau dorinţele, speranţele), dacă tot n-avem parte de realitatea cea bună…
He hee, de cate ori nu mi-am dorit sa fi fost si eu o ignoranta in anumite situatii! Ar fi fost mult mai usor asa…
Și eu cred așa. Uneori poate că ne-ar fi mai bine dacă am putea accepta aparențe și nu ne-am pune întrebări, n-am trece dincolo…
Comments are closed.