Uneori, de la gând la faptă, drumul e terifiant de lung. Parcă, cu cât vrei mai mult să transformi o idee în acţiune, cu atât e mai greu… apar atunci piedici neconştientizate înainte, bariere greu de trecut…
Or fi toate astea scuze pe care singuri ni le găsim pentru a ne ascunde lipsa de curaj? Sau, doar ne lipseşte motivaţia suficient de puternică? Tăria de-a ne rupe de reguli, de obişnuinţe, de comoditate?
Faptul că gândim atât de mult lucrurile înainte de-a ne da voie să le trăim e un defect, e ceea ce ne-atârnă, nelăsându-ne să ne simţim liberi? Ar trebui să riscăm mai mult, să ne temem mai puţin, să ne bucurăm mai mult, să gândim mai puţin. Dar cum?
0
4 comments
Uneori merita.
„se merita” e tot o calculatie … iar despre matematica se spune c-ar putea descrie totul prin formule (calcule), inclusiv viata … da’ cei ce spun asta uita ca, de fapt, e vorba tot de-o inventie a ratiunii (unicelularele, animalele si plantele nu numara, de rezolvat formule complexe nici nu se pune problema). deci … de fapt CE descrie matematica (prin calculele aferente): viata (asa cum e ea) sau reprezentarea ei in mintea noastra?
cine vorbea de matematica? spuneam ca uneori chiar merita sa gandesti inainte de a face ceva. chiar si sa-ti dai cu parerea atunci cand crezi ca ai inteles despre ce e vorba.
renuntand la temeri (si implicit la sperante)?
Comments are closed.