Simplu, frumos, parfumat…

Cu mulţi ani în urmă, mai mult de zece, când aveam aproape 19 ani şi mergeam cu colegii clasei a XII într-un tur de serenade prin oraş, un prieten mi-a dăruit un trandafir. Era un simplu trandafir, vişiniu, nici măcar floarea mea preferată dar gestul lui neaşteptat, simplu, fără artificii, şi cuvintele care l-au însoţit (” o floare pentru o floare” ), mi-au ajuns la suflet şi-au rămas întipărite în mintea mea proaspete şi calde, şi amintirea acestui gest mi-a adus mereu un zâmbet pe buze. Şi-a avut un asemenea efect asupra mea pentru că a fost un gest venit din suflet. A fost un gest necalculat, venit pe neaşteptate, şi, mai ales, fără să urmărească vreun alt efect decât acela de-a-mi provoca o bucurie.
De-a lungul anilor ce-au urmat am primit multe alte flori însă eu nu sunt o foarte mare iubitoare a florilor în vază. Iubesc mai degrabă câmpurile îmbrăcate în flori multicolore, câmpurile pline de margarete dar şi pe cele pline de maci, iubesc liliacul înflorit şi chiar şi toţi copacii din livezile în floare. Frumoşii, specialii irişi, ocupă şi ei un loc aparte în sufletul meu. Ca de altfel, multe din florile de primăvară: lalelele, narcisele, ghioceii, şi, desigur, minunatele brânduşe, care-mi încântă toate simţurile în fiecare primăvară. Aşa că, trandafirii, mai ales multitudinea de trandafiri trataţi în tot felul de moduri, care se găsesc acum în florării, mă cam lasă rece. Şi multe alte tipuri de flori ce se vând pe piaţă. Mereu am simţit că îşi pierd din farmec tocmai în momentul în care se încearcă a le face mai deosebite, îmbrăcând florile în cine ştie ce tipuri de ambajale, care mai de care mai împopoţionate şi fără gust.
Florile, după mine, ar trebui folosite atunci când doreşti cu adevărat să faci o bucurie cuiva. Să aduci lumină în priviri. Să îţi arăţi, să-ţi manifeşti sentimentele frumoase ce îţi inundă sufletul. Şi ar trebui lăsate aşa cum sunt, naturale, fără adaosuri.
Florile oferite pentru a scuza o greşeală, cele oferite pentru a obţine un avantaj, florile care vin – cu precizie – doar la aniversări, eu nu le văd rostul. Dimpotrivă, mai mult mă supără. Dacă nu pot veni neaşteptat, fără un motiv special, mai bine să nu vină. Deci, oferiţi flori doar pentru plăcerea de-a dărui, nu urmărind ceva anume.
Nevoia de flori mi-o pot hrăni oricând pierzându-mă într-un câmp de flori. Vă invit şi pe voi să faceţi acelaşi lucru. Parfumul de stare de bine e, clar, îmbătător.
🙂