Jurnal de drum – Țările Baltice și Scandinavia (5)

(articolele le-am scris dar timp de postat nu am avut, prea alergânde fiindu-mi zilele)
O nouă zi, 9 iunie, ziua fratelui meu cu care mi-aș dori să semene Marc atunci când va crește. Să fie un spirit cu adevărat liber. Să îndrăznească să viseze și să creadă în visurile lui. Pentru că nu ar avea nici un motiv să facă altfel.

Drumurile ne-au dus către Estonia, Tallinn, punctul de plecare către Finlanda. Trecerea cu feribotul a fost o aventură, n-am putut să nu rămân uimită – deși poate părea deja ceva absolut banal – de ingeniozitatea și priceperea oamenilor de-a crea lucruri care să le faciliteze și să ușureze mersul lumii. Mă uitam la vapoarele astea uriașe care sunt niște adevărate arce (arcă, arce sau arci?) ale lui Noe, purtând în pântece, peste ape, deopotrivă oameni și animale, mașini mici și camioane, fiind o fabrică de bani, una care oferă, în timpul parcurgerii drumului mării, toate serviciile pe care ți le-ai dori. În plus, uriașii ăștia ai apelor plutesc silențios și neobosit…
Capitala Estoniei, Tallinn, nu mi-a plăcut într-un mod deosebit. E adevărat, și timpul a fost puțin, și căldura mare, și disponibilitatea mea sufletească la cote destul de reduse. Am văzut acolo prea multe urme ale comunismului și prea puțin locuri care să mă facă să… nu le uit. Pentru mine, Tallinn, poate că-l vitregesc, dar mi-a fost doar un punct de trece. Către Finlanda.

(și eu care credeam că sunt suficient de înaltă la cei 1,75 m ai mei)

Finlanda am găsit-o seara așa cum mă așteptam. Impresionantă. Maiestuioasă. Bogată în lacuri calme. Și călduroasă, senină, plăcută. Elegantă, darnică și plină. Și nici nu știam, întrând pe poarta Finlandei, ce va avea aceasta să-mi ofere…