Jurnal de drum – Țările Baltice și Scandinavia (8)

11 iunie a însemnat trecerea prin Malmo – un oraș pe care l-am perceput doar fugitiv și mi-au rămas în suflet, de acolo, cel mai mult, bicicletele, pentru că au fost cele mai multe adunate într-un singur loc. Chiar mai multe decât la Stockholm.

De la Malmo drumul ne-a purtat spre Danemarca și legătura dintre Suedia și Danemarca s-a făcut printr-un pod despre care am înțeles că a fost construit cu extrem de multe așteptări de partea ambelor țări participante, că se dorea a fi un deschizător de drumuri în ale legăturilor de tot felul dintre țări și că, spre dezamăgirea lor, rezultatul nu pare a fi pe măsura așteptărilor. Din punctul meu de vedere, e satisfacerea unei necesități, realizată, desigur, cu costuri cam mari care încă se încearcă a fi recuperate prin taxele mari impuse trecătorilor.
În Copenhaga am ajuns seara, am făcut o primă tură de oraș, așa, în recunoaștere, înainte de oprirea la hotel. Am avut extrem de mari așteptări de la Danemarca și, seara, după ce liniștea s-a așternut prin oameni, am vrut să descopăr niște locuri în zonă. Cu ajutorul unor oameni drăguți, am încropit un plan și… am pornit într-o aventură.
Am luat un autobuz local și-am plecat într-un mic sac pescăresc, de lângă Copenhaga, Dragor. Un port extrem de cochet, cu sute de vaporașe trase la ponton, cu străduțe fermecătoare, pavate cu piatră, cu case simple și totuși așa de aparte, cu biciclete parcate peste tot – și toate, absolut toate, fără lanțuri grele, deci, nelegate, având blocată doar roata din spate. O localitate frumoasă, curată, absurd de curată, liniștită, cu localnici calmi – se zice că Danemarca e o țară cu un procent al fericirii extrem de ridicat – și eu însămi m-am simțit copleșită de aerul impregnat de stare de bine care domnea peste tot.

A fost o seară liniștită într-un sătuc liniștit, a fost marea adormită și soarele care cobora leneș, a fost plimbare agale și comunicare cu oameni danezi extrem de amabili, a fost veselie și zâmbete și fete încântate de îndrăzneala aventurii, a fost bucuria descoperirii unui loc aparte, departe de agitația firească a marilor orașe, a fost simplitate și senzație, în același timp.
Viața autentică daneză mi-a plăcut extrem de mult. Apoi, a urmat Copenhaga. Maiestuioasă, copleșitoare, plină, profundă. Un tot, cu de toate, pentru toți.
Să mă plimb prin Copenhaga a însemnat o realizare pe care nici n-o visam, de altfel. Recunosc, mi-am plimbat pașii prin acest oraș fantastic nepercepând obiectivele turistice și m-am bucurat când am putut doar să mă plimb pe străduțe, să mă uit la oameni, să simt. Simplul fapt că pașii mei mergeau pe trotuarele Copenhagăi, îmi făcea sufletul să vibreze într-un mod aparte. Desigur, cel mai mult m-au copleșit bicicletele și nu obiectivele turistice. Urcând, din Polonia spre Scandinavia, bicicletele s-au tot înmulțit, bicicliștii tot mai prezenți, infrastructura pentru ei, tot mai bine pusă la punct. În Copenhaga, am simțit apogeul acestei lumi. Oriunde-mi întorceam privirile, bicicletele erau primele care-mi ieșeau în cale. Piste de biciclete largi, generoase, atitudine relaxată, sute de bicicliști la semafoare, oameni cu copii, cu biciclete dotate cu coșuri, femei cochete și elegante, cei mai mulți dintre ei purtând cască de protecție. Mi-a vibrat sufletul la fiecare intersecție, m-am simțit încântată de fiecare parcare cu zeci, sute de biciclete și aș fi vrut să fiu parte activă din acea lume, nu doar un spectator. Am mângăiat câteva biciclete și aș fi fost fericită să pedalez măcar câteva minute. Acolo era o parte din lumea mea, una pe care o iubesc cu patimă, cu toată ființa mea. Și m-am bucurat sincer, adânc. Acolo am simțit, cumva absurd, normalitatea.
Copenhaga mi-a părut incredibilă. Incredibilă. Incredibilă. Nu știu de câte ori ar trebui să repet ca să pot transmite exact ceea ce mi-aș dori. Sunt mică, cumplit de mică și modul în care-mi pot exprima trăirile e extrem de sărac. Dar, așa cum pot, mi-aș dori să pot reflecta în cuvinte, sau măcar cu ajutorul imaginilor, ceea ce lumea asta înseamnă, așa că, voi lăsa imaginile cu Copenhaga pentru un post separat…