Toamna.
E ora patru dimineață, sunt într-un autocar care mă duce spre casă, ieri am avut o altă, scurtă dar semnificativă, întâlnire cu marea. Marea Egee.
Învolburată, în cârdășie cu-n iureș strașnic al vântului, era neliniștită. Gata, s-a mai dus o vară, părea că spune, neîmpăcată. Sau, poate era doar modul ei de-a sărbători liniștea și singurătatea rece ce urmează?
Am stat acolo o vreme și marea mi-a primit cu brațele deschise, în nesfârșirea ei, sufletul. Și mi-a fost bine. Agitația mării mai domolea agitația din mine.
Gata, de-acum a venit toamna. Ne-o fi timp de cules roade, de umplut cămări sufletești care să ne fie hrană în iarna ce urmează? Sau ne-o fi timp doar al nostalgiilor, al regretelor și-al privitului în urma noastră?
Cum ne-o fi, dar bine să ne fie!
9 comments
Mare atenţie pe minunatele drumuri ale patriei! S-ajungeţi cu bine acasă. 😉
Acasă, și iar la drum, și acasă. Și, ce-o fi să fie, oricum e, nu? Indiferent unde ești.
Apropo de drumuri, să știi că ale bulgarilor sunt mai rele decât ale noastre.
Apoi n-o fi mafie a asfaltangiilor doar în scumpa noastră ţărişoară; ce, alţii-s mai proşti?! 😈
Am observat că eşti mai mereu pe drum. Ai grijă să nu rămîi… pe drumuri. 😎 Huguleţ!
O să sune trist. Dar întodeauna am simțit că sunt… pe drumuri.
Nţ, nţ, nţ…. îţi pun embargo la gînduri negative! 🙂 Fii pe drumuri doar la propriu, cînd e nevoie sau de plăcere, dar niciodată la figurat. Am zis! 😎
Da, a venit doamna-toamna, am găsit-o instalată confortabil (sub forma centralei care duduia când am ajuns), am călătorit şi noi tot într-un autocar, tot încoa’, tot noaptea, tot ieri, doar că veneam din ţară, mai exact din inima ei.
Să vezi ce confortabil se așează ea curând, de-om avea senzația că nu mai pleacă. Dar o să fie doar iluzie, că trece… toate trec.
A venit…a venit toamna….acopera-mi inima cu ceva!
De azi imi rasuna in casti si-n suflet melodiile de toamna ale celor de la Lake of Tears si-mi starnesc in minte o cascada de amintiri si nostalgii ale vremurilor de altadata!
Bun, bun, o să ai o toamnă nostalgică, în asentimentul vremii de afară, nu? 🙂
Comments are closed.