Random de weekend

Uneori mă tem să scriu de lucruri frumoase. Am sentimentul că, dacă spun că mi-e bine, acest bine o să se transforme, automat, în mai puțin bine, așa cum sunt, cumva, obișnuită. Dacă spun că e frumos, o să devină urât. Dacă zic că e ușor, va fi, dintr-o dată, iar greu. Parcă mi-e mai simplu să alerg și să mă zbat, decât să mă bucur. Dar sunt unele momente de-un atât de preaplin al sufletului, atât de pline de viață, așa cum mi-o doresc, încât mă simt copleșită. Și vreau să știu să mă bucur.
Am finalizat înființarea Asociației SENS, e ca și cum prietenia dintre noi, cele patru fete, s-a materializat în ceva extrem de special. Și nu-i puțin lucru, deloc.
Avem afișul pentru Balloon Fiesta și simt că mi se prinde-n horă sufletul și joacă într-un ritm amețitor de câte ori mă gândesc la cât de mult înseamnă pentru mine evenimentul ăsta.
Am o nouă jucărie – sau, mai bine spus, bijuterie, un Samsung S3, parcă nelalocul lui în palma mea neobișnuită cu un astfel de smartphone. E drept, nu tânjisem după el, a venit așa, pe neașteptate.
M-am uitat aseară în ochii frumoși ai unei prietene și m-am simțit copleșită de seninătatea din ei. Și-mi râdea sufletul de dragul de-ai fi aproape, dar mi-era frică să mă bucur. Ca nu cumva să se piardă, astfel.
În câteva zile dau o fugă în Belgia și gândul că voi întâlni acolo un alt om special, mă face să mă simt și mai copleșită de modul în care se aranjează lucrurile în viață. De cum primesc, când cred că nu mai e loc decât de pierdut.
Mă joc seara cu Puștiul, necăjindu-l și-i tot spun că-i un pui de om. Și el nu vrea, și nu vrea, și-mi zice, râzând cu toată ființa lui, că el e copil, nu pasăre. Și e așa o minune. Că e.
Și sunt melancolică, și e toamnă, e frig și simt nevoia de drag și de-apropiere și-aș vrea să le pot spune mai ușor oamenilor cât de mult contează pentru mine.
S-aveți zile frumoase, cu SENS și pline de drag! 🙂