Aştept să se încarce poza de mai sus. Dar aştept degeaba. Ştii de ce. Între timp, îţi las o poezie care cred că se potriveşte şi pe care am scris-o demult, în ’88, pentru – coincidenţă! – o blondă. Puerilă dar sper să-ţi placă. 😉 Telefonul promis Cîndva
Eu te-am iubit;
Doar pentru tine trăiam
Şi doar cu tine eram fericit…
Dar tu…
Te-ai supărat;
Un singur lucru mi-ai spus:
“Am să-ţi mai dau telefon”
Şi-ai plecat…
* *
Clipele trec,
Devin amintiri;
Calde iubiri din trecut
Se transformă în simple priviri…
*
Din tot ce-a fost –
Viaţă sau vis –
Ca un simbol a rămas
Telefonul promis.
. . .
Cîndva
Tu mi-ai promis
Un telefon că-mi vei da:
O uşă-nchisă-ntre noi,
Un geam deschis…
*
Cîndva
Eu te-am iubit
Doar pentru tine trăiam
Şi doar cu tine eram fericit…
0
frmshk9 noiembrie 2013 - 19:01
Să știi că am micșorat poza, extrem de mult, are 150 kb… 😛
Poezia, puerilă ea, dar adevărată… (poate mai avea nevoie de telefon, cine știe…)
Pe-atunci erau doar de-alea cu disc, deci nu se pune problema că rîvneam fizic (la telefon 🙄 ) Da’ să nu mă zgîndări tu o ţîră…? 😛
Cu poza nu-i leac – cînd mi-e netu’ „pe aburi” nici header-ul nu mi se încarcă complet uneori. Eh, nu-ţi bate capu’ cu mine, sînt doar excepţional… vreau să zic, excepţia. 😛 😀
Înseamnă că are să fie una grea? sau e o țintă pe-acolo, după? de ce-om fi trăind așa mult în viitor? pentru că avem impresia că tot ce urmează e musai să fie mai bun?
Incerc sa traiesc cat pot de mult in prezent, ca-s patita cu viitorul care nu stii niciodata ce-ti aduce. Dupa saptamana viitoare urmeaza o mica vacanta, asa ca totusi abia astept sa treaca 🙂
0
frmshk10 noiembrie 2013 - 18:22
Da, are viața un dar de-a ne surprinde, tocmai când ne facem planuri…
Vacanțele, desigur, cumva sunt excepția de la regulă, mai ales în lumea în care nu ne putem permite să le avem decât planificându-le din timp…
Să fie una reușită!
Dacă(-ți) zic, poate mă cerți. Așa că tac…așteptând.
0
frmshk9 noiembrie 2013 - 19:03
Păi, acum, te cert dacă nu zici… 🙂 Deci?
0
Cristina G11 noiembrie 2013 - 13:00
Eu am impresia ca toata viata mea astept (ceva). Pornind de la faptul ca sunt punctuala si aproape tot timpul astept dupa cineva pana la asteptarile pe care le am de la persoane dragi (asteptari pe care nu cred ca ar trebui sa le (mai) am).
0
frmshk11 noiembrie 2013 - 14:03
Ahh, facem un club? Cum ne tratăm? Că mie mi se pare că tare mult avem de suferit din cauza asta…
0
Cristina G11 noiembrie 2013 - 14:31
Cred ca in primul rand ar trebui sa ne mai relaxam un pic, sa invatam de la cei care nu au aceeasi ”problemă” ca noi :).
Am ajuns la concluzia ca avem așteptări de la ceilalți deși ei nu ni le-au promis neapărat…, am considerat că ni se cuvin, că așa este normal, dar se pare ca m-am înșelat și într-adevăr avem numai de suferit. Ce e și cu viața asta…
12 comments
Aştept să se încarce poza de mai sus. Dar aştept degeaba. Ştii de ce. Între timp, îţi las o poezie care cred că se potriveşte şi pe care am scris-o demult, în ’88, pentru – coincidenţă! – o blondă. Puerilă dar sper să-ţi placă. 😉
Telefonul promis
Cîndva
Eu te-am iubit;
Doar pentru tine trăiam
Şi doar cu tine eram fericit…
Dar tu…
Te-ai supărat;
Un singur lucru mi-ai spus:
“Am să-ţi mai dau telefon”
Şi-ai plecat…
* *
Clipele trec,
Devin amintiri;
Calde iubiri din trecut
Se transformă în simple priviri…
*
Din tot ce-a fost –
Viaţă sau vis –
Ca un simbol a rămas
Telefonul promis.
. . .
Cîndva
Tu mi-ai promis
Un telefon că-mi vei da:
O uşă-nchisă-ntre noi,
Un geam deschis…
*
Cîndva
Eu te-am iubit
Doar pentru tine trăiam
Şi doar cu tine eram fericit…
Să știi că am micșorat poza, extrem de mult, are 150 kb… 😛
Poezia, puerilă ea, dar adevărată… (poate mai avea nevoie de telefon, cine știe…)
Pe-atunci erau doar de-alea cu disc, deci nu se pune problema că rîvneam fizic (la telefon 🙄 ) Da’ să nu mă zgîndări tu o ţîră…? 😛
Cu poza nu-i leac – cînd mi-e netu’ „pe aburi” nici header-ul nu mi se încarcă complet uneori. Eh, nu-ţi bate capu’ cu mine, sînt doar excepţional… vreau să zic, excepţia. 😛 😀
Eu astept sa treaca saptamana viitoare 😉
Înseamnă că are să fie una grea? sau e o țintă pe-acolo, după? de ce-om fi trăind așa mult în viitor? pentru că avem impresia că tot ce urmează e musai să fie mai bun?
Incerc sa traiesc cat pot de mult in prezent, ca-s patita cu viitorul care nu stii niciodata ce-ti aduce. Dupa saptamana viitoare urmeaza o mica vacanta, asa ca totusi abia astept sa treaca 🙂
Da, are viața un dar de-a ne surprinde, tocmai când ne facem planuri…
Vacanțele, desigur, cumva sunt excepția de la regulă, mai ales în lumea în care nu ne putem permite să le avem decât planificându-le din timp…
Să fie una reușită!
Dacă(-ți) zic, poate mă cerți. Așa că tac…așteptând.
Păi, acum, te cert dacă nu zici… 🙂 Deci?
Eu am impresia ca toata viata mea astept (ceva). Pornind de la faptul ca sunt punctuala si aproape tot timpul astept dupa cineva pana la asteptarile pe care le am de la persoane dragi (asteptari pe care nu cred ca ar trebui sa le (mai) am).
Ahh, facem un club? Cum ne tratăm? Că mie mi se pare că tare mult avem de suferit din cauza asta…
Cred ca in primul rand ar trebui sa ne mai relaxam un pic, sa invatam de la cei care nu au aceeasi ”problemă” ca noi :).
Am ajuns la concluzia ca avem așteptări de la ceilalți deși ei nu ni le-au promis neapărat…, am considerat că ni se cuvin, că așa este normal, dar se pare ca m-am înșelat și într-adevăr avem numai de suferit. Ce e și cu viața asta…
Comments are closed.