Să ne jucăm de-a întrebări și răspunsuri, dacă tot e sâmbătă, timp de tihnă casnică, activități handmade, vreme mohorâtă și veselie la superlativ a Puștiului. Așadar:
1. Prima mea amintire cu mine citind
Ooo, ce demult a fost. Nu mai țin minte, zău. Prin clasa întâi, sau a doua, pe vremea vechiului regim, oare ce cărți se citeau? O carte de care-mi amintesc e Cartea cu Apolodor, a lui Gellu Naum, știu că m-a fascinat de-atunci ideea de a pleca departe, spre altfel de lumi, de-a descoperi… Apoi, cărțile cu Povești nemuritoare mi-au umplut copilăria de fantezie, Povestirile istorice au condimentat și ușurat învățarea prea multor date istorice din manuale…
2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o
Una dintre puținele cărți pe care le-am citit și recitit e Pe aripile vântului, de Margaret Mitchell. Prima oară la 17 ani, a doua oară cam la 22. Și mi-a plăcut la fel de mult. Ca un ceva pe care-l iubești, dar nu simți nevoia să explici.
Altfel, nu recitesc cărțile, eventual le mai răsfoiesc din când în când, caut ceva anume în ele. Dar cap coadă, nu.
3. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească
Cei mai mulți ar zice, fără să clipească, Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupéry. Eu zic că-i vine și lui vremea, când i-o veni. O carte importantă? Habar nu am. Am să fiu fericită dacă Puștiul va iubi lectura, dar îl voi lăsa să aleagă el. Știu ca o să vină vremea și pentru Amintiri din copilărie – atunci când le-am citit, impuse de cei din jur, mi s-au părut greoaie și neinteresante – de-abia când am ales eu să le citesc m-am bucurat de lumea lui Ion Creangă, și pentru Singur pe lume, de Hector Malot, sau pentru Aventurile lui Habarnam, de Nikolai Nosov pe care le am pregătite pentru el… ce să mai zic de Mizerabilii lui Victor Hugo, o carte – titan?
4. Locul meu preferat de citit
Nu cred că am vreunul. Citesc cam oriunde. Afară și-n interior. În pat și la masă. În autobuz și-n avion. Dar da, să zicem că mă simt confortabil undeva în natură, departe de zgomotul cotidian, poate într-un hamac, la umbră. Deși, dacă mă gândesc bine, mi-e mai potrivit de visare, decât de lectură… Citesc când pot, unde pot, restu-s detalii.
5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii
Nici accesoriile nu contează prea mult. Desigur, o ciocolată caldă, sau un frappe, depinde de sezon, se potrivesc. Poate și niște ciocolată. Altfel, nu-s pretențioasă. Carte să fie.
6. Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare
Ei, numărul cred că nu contează atât de mult, cât timp vine carte după carte. Uneori rămân în pană de idei și-atunci rătăcesc printre rafturile bibliotecii sau într-o librărie și mă las furată de un titlu sau o descriere de carte, alteori m-așteaptă liste pregătite din timp. Acum, se nimerește să fie câteva cărți…
7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o
A venit chiar acum două zile, nu se încadrează în categoria lectură de plăcere – Parenting necondiționat, controversata carte a lui Alfie Kohn. Nu știu dacă voi găsi în ea răspunsuri – cu atât mai puțin soluții – dar, cât timp e o șansă să fac lucrurile mai bine pentru Puști, nu zic nu.
Pe lista mea de cumpărături acum sunt cărți doar pentru Marc și o să fie culegeri de povești și câteva enciclopedii pentru copii. Despre lume, despre oameni, despre animale, despre orice, e curios de TOATE.
8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel
N-aș putea să zic că vreo carte mi-a schimbat viața. Mi-aș fi dorit, zic și eu, să aibă o influență majoră o anumită carte. Dar, poate, și nici asta nu ar fi puțin, știu, am învățat ceva din fiecare carte – sau măcar din unele. Sunt câteva cărți cărora le păstrez un loc aparte. Zorba Grecul, de Nikos Kazantzakis e una dintre ele, cu siguranță. Cartea despre întâlnirea dintre oameni, despre apropiere, spirit liber, viață plină. Maitreyi a lui Mircea Eliade e cea mai frumoasă poveste de dragoste (împreună cu Dragostea nu moare, desigur, cartea scrisă de Maitreyi Devi), pentru mine, din toată literatura. Mănâncă, roagă-te, iubește, povestea reală scrisă de Elizabeth Gilbert, a atins ceva extrem de intens în mine și nici n-am avut încă curaj să scriu despre asta. Deci sunt cărți care lasă urme…
9. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească
Nu-mi vine nici un titlu în minte. Cărțile care nu-mi plac – și da, sunt un cititor de nișă, e clar – trec pe lângă mine. Să zicem trilogiile fantastice, marea majoritate a romanelor contemporane, nu rezonez cu ele… sunt multe, dar nenominalizate. Bine că plac altora, asta-i important.
10. Trei dintre scriitorii mei preferați
Hmm… mi se pare greu. Mircea Eliade, dar înafară de cărțile lui de dragoste – pe lângă Maitreyi, Nuntă în cer e minunată – mi se pare greoi. Îmi plac Mihail Drumeș și Radu Tudoran, Cella Serghi și Gabriel Garcia Marquez. Dintre contemporani, Haruki Murakami este autorul a celor mai multe cărți citite de mine. La sud de graniță, la vest de soare e preferata mea.
Cred că, de fapt, eu am cărți preferate, nu autori.
(ultima comandă de cărți, care a venit de ceva vreme, le-am și citit. aproape. )
Mulțumesc frumos, Bianca, pentru jocul ăsta al cărților. Mi-a făcut plăcere. Și mi-ar plăcea să răspundeți și voi, fetele fără blog, pe-aici, în comentarii… ce ziceți, Cristina, Lara, B.? Mi-ar face plăcere să citesc ce-aveți voi toți, prezenți pe aici, de spus, legat de acest subiect…
9 comments
Am citit şi eu cărţile copilăriei. Am citit multe altele care nu apar aici, multe care nu aparţineau vîrstei mele de atunci dar s-au făcut vinovate de păcatul de a se afla în biblioteca familiei. Familie… ah, greu cuvînt, greu concept.
Mi-au plăcut foarte mult povestirile ştiinţifico-fantastice. Poate fiindcă îmi permiteau să visez, sperînd, la o lume diferită, o lume mai bună, o lume… altfel. Acea lume altfel a devenit realitate, dar nu în acel alt fel pe care mi l-am dorit atunci în copilărie. Din păcate.
Filozofia m-a atins doar tangenţial. Nu neapărat din cărţi cît din trăirile vieţii. M-aş putea numi cu modestie şi parafrază „filozoful Gării de Nord”, ca-n „Filantropica” – un film care ar trebui văzut, revăzut şi înţeles pe deplin.
Cărţile sînt micul nostru univers pe care ni-l construim citindu-le. Şi în acelaşi timp, sincron, ne construim pe noi înşine. Citiţi! Visaţi! Înţelegeţi!
Citesc. Visez. Nu știu dacă și înțeles. Am citit Cioran o vreme, aveam impresia că înțeleg ceva. Am citit multeee cărți despre evrei și nemți și toate alea, credeam că am înțeles ceva, nu știu dacă e așa. Și exemplele pot continua.
Acum citesc o carte care, cu fiecare pagină, taie în carne vie. Și tot o citesc. Dar nu știu dacă va schimba ceva.
Uneori durează foarte mult timp pentru ca un concept să prindă rădăcini şi să devină suficient de puternic încît să poată schimba cu adevărat ceva în conştiinţa cuiva. Deodată mi s-a dus mintea la ideea principală din „Inception”, cu plantarea unei idei care trebuie să crească singură în mintea celui inoculat astfel încît să pară că e a lui proprie, nu inoculată de alţii. Cărţile pot face asta în mod subconştient, atunci cînd o idee lăsată cumva pe plan secundar se încheagă şi creşte în mintea cititorului ocupat cu analiza mesajului primar.
Dacă învăţăm sau nu depinde de cît de receptiv e subconştientul şi de puterea autorului de a sădi în el ideea care apoi va să crească, să se dezvolte, să înflorească.
Am ramas surprinsa cand mi-am vazut numele 🙂
Sa incerc sa raspund:
1.Nu imi amintesc, dar cred ca a fost o poveste de I.Creanga.
2.Nu recitesc cartile.
3.Amintiri din copilarie,Mizerabilii,Eugenie Grandet.
4.In pat, pe balcon, la iarba verde (depinde de anotimp).
5.Nu conteaza, important sa fie liniste.
6.Muuuuuuuuuuuulte.
7.Lua asta am primit o carte.Se numeste „Frumusete si sanatate prin hrana vie”.
8.Pana acum nu.
9 Nu-mi vine nimic in minte acum.
10.Jack London, Feodor Dostoievski,Liviu Rebreanu.
Mi-a facut placere 🙂
Și mie, că ai răspuns. 🙂 Cititor de literatură clasică, da?
Dacă la mine te referi, eu am blog, chiar mai multe, dar nu pot prelua leapşa, să scriu o postare despre asta; nici aici, în comentariu, nu pot elabora un răspuns ordonat, pe puncte (nu sunt în leapşa-‘mood’ şi nici timp nu prea am). De citit citesc şi eu, chiar foarte mult, chiar zilnic, însă ‘lecturile’ astea nu sunt ancorate în acea zonă a literaturii despre care se vorbeşte în postare. În altă ordine de idei, dacă e să mă refer la cărţi/titluri, sunt unele pe care le-am descoperit prin intermediul unor bloguri, traduceri, despre lumea în care trăim, nu spun titlurile şi astfel las egale şanse oricui să le descopere, fix aşa cum şi eu le-am descoperit. Dacă preocupă pe cineva de ce, totuşi, nu le popularizez, am să spun că le-am popularizat deja, la vremea respectivă am insistat eu pentru anume chestiuni care s-au făcut neîntârziat, aducând un plus întregului demers. Atunci când am făcut asta am convenit că mai mult nu-i treaba mea să spun, motiv pentru care chiar biblioteca în care citesc are setări de neindexare pe care eu le-am pus şi nu cred să le schimb prea curând. Îmi pare rău dacă răspunsul nu se încadrează în aşteptări(~le audienţei) dar atât pot spune.
:)) e bine. știi ce vreau eu? un link către blog/bloguri… ce zici?
Îţi scriu într-un email ce şi cum iar link spre locul în/din care citesc eu nu dau din mai multe motive şi, oricum, nu-i pe blog, e altceva.
Nu știu dacă despre mine era vorba :D, dar îmi face plăcere să adaug și eu câteva răspunsuri 🙂
1. Povești nemuritoare (aveam 2 volume)
2. Dragostea nu moare – Mircea Eliade
3. Singur pe lume (tin minte că am plâns când am citit-o, nu vreau ca toată lumea să reacționeze ca mine, dar poate cei mici vor fi mai sensibilizați… ceea ce nu mi se pare neapărat un lucru rău)
4. În pat
5. Doar pisicul să fie lângă mine 🙂
6. Domnișoara Christina – Mircea Eliade
7. Iubiri caraghioase – Milan Kundera
8. Nici una în mod semnificativ, poate doar pe moment, cele motivaționale 😀
9. Alchimistul – Paulo Coelho
10. Mircea Eliade, Milan Kundera, Mircea Cărtărescu
🙂
Comments are closed.