… din capul meu, desigur. Știu că-s acolo mereu, dar în unele zile zău că-și fac de cap într-un mod exagerat. Mintea mea-i o jucărie în mâinile lor mici și nefericite și o frământă-n toate modurile posibile și mai ales imposibile și născocesc dinozauri acolo unde nu-s, poate, decât furnici. Mi-e greu să le fac față în zile când viața pare a fi croită doar așa, de mântuială, de mâini nedibace, fără prea multă dorință de reușită. Când merg pe aceleași drumuri, însă simt că mă pierd.
De ce n-or îngheța ei, cu iarna? Că prea pare a fi toamnă târzie, de fapt, și savurează aerul melancolic și îmbibat de tristețe? Promit să nici nu-i jelesc, doar să moară. Dar cred că ne e sortit drumul comun și n-oi avea de ales decât… să le ofer teren propice pentru… ce-or avea nevoie. Că nu apar ei chiar din senin, nu? Sigur trebuie să rezolv eu ceva, sigur trebuie să învăț eu ceva.
Mă tot întreb… de ce, dacă-s așa de multe lecțiile pe care e nevoie să le învăț, de ce nu le înțeleg?! Ce chef mișto are viața să se joace. De-a jocurile nepotrivite.
0
Articol anterior
5 comments
Îţi trimit piticii mei, îi omoară-n bătaie pe-ai tăi! :))
>:D<
uff, de simț al umorului, ce să mai zic? e mort și îngropat. sau, stai… nici nu s-a născut vreodată.
🙁
Da, de-a jocurile nepotrivite se cam joacă ‘mneaei şi se joacă, nu se-ncurcă!
Poate ai sesizat o ezitare a mea zilele trecute când ne-am întâlnit întâmplător, voiam miercuri să te rog ceva, nu pentru mine. Poate ai văzut cu o seară înainte emisiunea D-lui Butuza despre cei doi copii (sau poate nu ai văzut-o, oricum miercuri ne grăbeam, tu după Puşti şi eu spre ale mele şi ne ploua şi nu era timp să îţi explic pe trotuar ce şi cum). Poate ai fost ieri la concertul caritabil sau poate măcar ai aflat despre asta. Poate ai văzut deja pe FB albumul cu pozele de la concert.
Voiam să te rog să ne gândim împreună ce am mai putea face pentru aceşti doi copii, să vedem cum putem face să crească bulgărele. Acţiunea e pornită deja de către câţiva oameni. Există deja cont pentru donaţii, pe numele mamei copiilor, din câte mi s-a spus. Facts: efect al emisiunii tv, au venit oameni de prin sate, cu donaţii=bani.
Ştiu şi cred că se poate face şi mai mult decât s-a reuşit deja, trebuie doar să scriem, să explicăm lumii, să prezentăm cazul. Tu ai viziblitate în online (iar eu nu o să am net în următoarea perioadă, as usual, dar nu va dura mult întreruperea).
Dă-mi voie să scriu un scurt mesaj pentru Dragoş (puteam să-i scriu direct, ştiu, nu e nevoie de o analiză de impact ca să înţeleagă cineva de ce scriu aici): o să fie nevoie şi de piticii ăia bătăuşi ai tăi aşa că nu-i trimite d-acas’ şi mai fă-le câte-un instructaj, ceva, să bată bine din tastatură, la nevoie pentru că da, chiar trebuie să pornim o campanie online pentru aceşti doi copii şi nu se făcea s-o pornesc eu pentru că nu prea am voie şi, oricum, sunt o piesă dintr-un puzzle as in o literă-ntr-un alfabet.
Ai mei nu mă mai ascultă de la o vreme, şi-au luat-o-n cap. Ce pot face eu cînd sînt complet paralel cu mersul vieţii pe Pămînt (şi probabil curînd o să fiu paralel cu pămîntul însuşi)…
Comments are closed.