de drum către mine

… dacă e ceva care-mi face sufletul să vibreze de nerăbdare și de dor și de un fel de bucurie care n-are nevoie să se manifeste, călătoria e. călătoria, nu neapărat vacanța. în fiecare început de an îmi propun să schimb ceva în această privință, să îmbogățesc cumva modul în care călătoresc, să-mi fie cu folos drumurile prin lume. un folos emoțional, desigur.
la începutul acesta de an, pentru că săptămâna viitoare e (iar!) ziua mea și nu pot să mă împotrivesc faptului că ziua aceea are o semnificație mare pentru mine, că îmi doresc ca fiecare 14 ianuarie să mă găsească într-un alt loc de pe harta lumii, călătoria o să fie din nou una aparte.
plec în Anglia de data asta. de fapt, revin în Anglia. am fost prima oară acolo în 2009, cu-n Puști adorabil de șapte luni, o vacanță de primăvară căreia îi păstrez o amintire specială. am mai fost apoi în 2010, când am călătorit prima oară singură înafara țării. zilele acelea petrecute pe străzile din Londra îmi sunt bijuterii printre amintirile de călătorie. nu doar pentru că am simțit mereu Anglia, cu toată istoria ei, cumva aparte, aproape de sufletul meu ci, poate, mai ales pentru faptul că acolo am depășit niște bariere emoționale, niște limite, poate chiar de mine impuse.
revin în Anglia, de data aceasta departe de aglomerația urbană, așa cum mi-am dorit de mult, să rătăcesc pe străduțe ale satelor englezești, să mă pierd printre localnici, fără să simt nevoia să bifez obiective turistice renumite sau să fiu parte din mările de oameni care migrează către mall-uri, pub-uri și restaurante.
în Anglia cea sumbră și posomorâtă și-n același timp măreață și somptuoasă, Anglia cea cenușie, dar atât de pe sufletul meu, ca un pansament perfect pentru tristețea acestor zile. Anglia unei singurătăți între oameni, dar o singurătate care, acolo, în mod diferit de oricare alt loc în care am fost, nu mă doare. sau, cel puțin, sper să nu mă doară.
mâine seară am să pun capul pe o pernă la Cambridge, locul unde îmi doresc să ajung de când mă știu și de unde am primit vederea de mai jos chiar în ziua în care s-a născut Puștiul.
s-auzim de bine!