… voi cum ați completa această propoziție?
Ce-ați pune acolo și-ar fi ceea ce v-ar bucura, frumos, real, v-ar umple sufletul de viață?
Mi se pare că suntem mereu pe fugă și atribuim viitorului toate bucuriile noastre, tot ceea ce poate fi mai bun pentru noi… acolo e, în viitor, și abia așteptăm să ni se întâmple.
Abia așteptăm să creștem, copii fiind. Abia așteptăm să scăpăm de școală. Abia așteptăm să plecăm de la părinți. Abia așteptăm să avem un loc al nostru. Abia așteptăm să ne îndrăgostim. Abia așteptăm să ne simțim realizați. Abia așteptăm să ne punem în practică visurile. Abia așteptăm să fie vineri. Abia așteptăm ziua de salar. Abia așteptăm să plecăm în vacanță. Abia așteptăm să fim fericiți.
Dar de ce nu ne dăm seama că tot ce avem e clipa prezentă și de ce nu încetăm să așteptăm?
(eu abia aștept să nu mai aștept. mda. complicat, aproape imposibil, dar vreau să cred că o să fie și-așa. și atunci, lucrurile or să fie simple, și bucuriile autentice.)
14 comments
Abia aștept rezultatele de la concursul sponsorizat de Editura All. Sper să obțin un premiu. Pe care să îl dau mai departe unor copii. 🙂
Și eu sper să fie așa. Oricum, chiar dacă un strop nu declanșează o furtună într-un ocean, tot e mai mult decât nimic și, astfel, orice gest pe care-l putem face, e binevenit. Să fie cu multe semne spre carte…
„Abia aştept să-mi spună cineva la radio sau teve că e permis să-mi trăiesc viaţa.”
Cam asta ar fi. Aşteptăm comanda de la forul superior, de parcă am fi nişte imbecili fără o gîndire proprie.
Abia aştept ca politica să devină ilegală şi libertatea absolută să devină legea unică a omenirii!
Ehh, unele lucruri… pentru ce? Să nici nu mai așteptăm. Zic.
Adevărat: pentru ce? Politicienii vor reveni la putere şi se vor lăuda că au luptat în ilegalitate pentru binele poporului. Aşa cum se va întîmpla cu mulţi dintre puşcăriabilii actuali, care peste o vreme vor deveni eroi sau martiri. Şi cîtă cerneală diluată va curge prin matca istoriei…
Și, uite așa, roata tot roată e…
Păi da: uite-aşa!
Iti doresc sa ti se implineasca asteptarea… 🙂
Eu abia astept sa incep sa traiesc cu adevarat!
Când, Ana, când? De ce nu o faci, pur și simplu?
Cand va veni vremea aceea…atunci.Cand va fi ,iti voi spune!
Aștept. Cu nerăbdare!!! 🙂
Eu abia astept sa merg la munte. Sa ma lipesc de copacul meu si sa-i spun vreo doua…vorbe 🙂
Uite, numai mâine nu-i weekend deja și te poți așterne la drum. Și, e tare bine, că el sigur e acolo, așteptându-te!
dada, FIX pe mine ma asteapta 🙂
E un copac arici, nu-i plac imbratisarile…deci…
Comments are closed.