An nou, blog nou!

by loredana
2 comments

Pornesc, in aceasta prima zi a unui nou an, facand un pas lent pe drumul stramt si bolovanos al unei sinceritati (in primul rand fata de propria persoana) pe cat de dezarmanta si eliberatoare, pe atat de periculoasa si incarcata de neprevazut. E drumul plin de pietre, maracini si obstacole dar port cu mine sperante, desi vagi, luminoase totusi. Si incredere. Increderea ca voi avea curajul sa fiu EU.
Aleg libertatea de a ma exprima liber (aici, in „cercul” meu stramt), de-a da glas tacerilor suprimate de-o moralitate superficiala, de-o societate atat de constrangatoare, de aparentele conveniente pe care, zi de zi, vrand nevrand, le respectam.
Aleg sa scriu intr-un mod liber si simplu despre lucrurile care-mi stapanesc mintea si sufletul si sunt nevoita sa le ascund in unghere nevazute, trairi pe care sunt fortata sa le suprim, dorinte pe care indraznesc sa le soptesc doar sufletului in ceas de taina.
Aleg sa ma dezbrac de mastile de aparenta pe care le port in fiecare zi, sa alung demonii cultivarii aparentelor si pe cei ai vesnicului sentiment de ” e bine si asa ” care ma insotesc pretutindeni, si sa fiu eu.
Nu alerg in cautare de cununi de lauri si nici nu am pretentia ca scriu inteligent. Simt impulsul de-a ma elibera de unele poveri si de-a impartasi lumii trairile mele – poate anoste si plictisitoare, insa, reale. Caut singuratate si totodata, calatoresc spre oameni. E o calatorie plina de neprevazut dar stiu – si vreau sa cred – ca neprevazutul poate insemna raze de soare si lumina si nu neaparat, nori si amagire.
Imi dau drumul, deci, in gol, de la mare inaltime! Fara legaturi de siguranta.

0

S-ar putea să-ți placă și

2 comments

Grapefruits 3 ianuarie 2011 - 20:37

Îţi urez amintiri bune de scris aici 🙂

0
Reply
frmshk 4 ianuarie 2011 - 18:39

Draga dulce-acrisoara, bine ai venit! Se spune ca cele mai frumoase amintiri sunt cele pe care urmeaza sa ni le facem! Asa sa ne fie, nu? Toate bune. Multumesc de vizita. 🙂

0
Reply

Lasă un comentariu