Ce ne mai place jocul de-a seducţia…
Cică e un joc care se joacă, musai, în doi. Sau în mai mulţi, nu? 🙂
Jocul o fi în doi dar, clar, rolurile nu sunt identice, nici egale. Şi-n acelaşi timp, ambele sunt roluri principale. Sau ambele secundare…
Unul seduce şi celălalt e sedus. Sau doar se lasă sedus?
Dintre astea două roluri, care vi se pare cel mai atractiv? E mai bine să fii pisica seducătoare sau soarele prins în cursă?
Vreme multă aş fi zis că satisfacţia e dată de puterea de seducţie, de rolul ăla care zice „eu decid”. Că ăla-i rolul prim, de excelenţă. Pe urmă, mi-aş fi dorit să se facă complet schimb de roluri şi să mă aflu în poziţia aceea „comodă” de cucerită. (ei, da, gândire infantilă, ce mai!)
De fapt, în esenţă, probabil că fiecare rol are o importanţă egală… depinde doar unghiul din care e privit… de aşteptările care-l dictează…
0
Articol anterior
8 comments
Te citesc de mult insa e prima oara cand ma incumet a-ti da un comentariu:)
Prefer sa fiu eu cea care seduce, pt ca mi se pare ca ma prinde rolul…dar uneori imi place si sa fiu prinsa-n cursa:)
te pup,poate faci o vizita la mine si ma placi la fel de mult asa cum o fac eu:)
Multumesc.
Tu esti prea tanara pentru a avea o preferinta clara, definita… o sa mai „joci” ambele roluri de multe ori, si asa si trebuie sa fie.
Numai bine!
candva ma lasam sedus … da’ de ani buni nu mai pierd timpul cu jocuri din astea: lamuresc din start ce/cat/cum … iar „m-am razgandit” nu mai accept ulterior (n-am 100 de vieti sa mi le pierd pe fitele cuiva). daca la asta adaug faptul ca nu suport minciuna sub nici o forma … daca prin absurd ar mai incerca cineva sa ma seduca, procedand astfel isi taie din start orice sansa de succes.
e o reclama amuzanta la tv (la ceva bere parca) … in care tipa se aseaza la bar langa un tip si ii spune exact ce gandeste ea la momentul respectiv. well … se pare ca ma incadrez si eu la „barbatilor le plac lucrurile nefiltrate” (chiar daca de baut nu beau decat cu ocazii speciale). :))
Adica vrei sa-mi spui ca, odata luata o hotarare, nu mai exista cale de intors? Chiar daca iti dai seama c-ai facut alegerea gresita, mergi pe drumul ala doar pentru ca nu exista ” m-am razgandit „? Despre minciuna, e cu totul altceva… n-o suportam, e clar. Insa, de folosit, o folosim.
d.p.m.d.v. e simplu: cine ma place tre’ sa ma placa asa cum sunt … iar daca nu ma place de la bun inceput, ulterior ma poate place doar din motive pur rationale … chestie care ma lasa pe mine rece (remember: iubirea n-are nimic cu ratiunea). „am invatat sa te iubesc” e o minciuna … deoarece de fapt asta inseamna „mi-am gasit motve (rationale) sa te apreciez si eventual sa ma mint ca te-as iubi”. so, la capitolul asta imho chiar nu exista (in sensul de „e irelevant”) acel „m-am razgandit” … iar daca „aleg” cu inima, n-am cum sa fac alegerea gresita. 🙂
Important e sa „participi”….
Deci statul pe margine nu e o optiune… dar crezi ca pofta vine mancand? 🙂
Spuneai tu candva ca….”nu orice si nu oricand”
Comments are closed.