[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZLqN-3FuYVQ]
Cică toate lucrurile bune se termină… şi se termină repede.
Dacă ceva merge bine, de ce-ar dura prea mult? Bine, ” prea mult ” e o apreciere extrem de subiectivă…
Sau asta e doar percepţia noastră?
Pentru că ne e greu să facem faţă momentelor proaste, avem tendinţa de-a le da o amploare extremă, şi-n mintea noastră devin reale obstacole… iar lucrurile bune, pentru că le considerăm fireşti, le minimalizăm importanţa şi-ajungem să le simţim fugitiv?
Că nu ştim – sau nu (mai) putem să ne bucurăm de lucruri simple nu-i doar o idee. E certitudine. Dar de ce pierdem capacitatea asta? Pentru că ajungem să avem doar preocupări egoiste?
” E oare un lucru atât de mărunt să te fi bucurat de soare,
Să fi trăit cu bucurie primăvara,
Să fi iubit,
Să fi gândit,
Să fi acţionat? „
Matthew Arnold, The Hymm of Empedocles, 1852
0
Articol anterior
6 comments
mda. o gramada de lucruri simple….
sa iubesti, sa gandesti, sa actionezi. si nu neaparat in ordinea asta.
asa-i… daca astea-s lucrurile simple, care-s cele complicate, nu?
la altele ma gandeam, de fapt… doar ca mi-a placut mult citatul acela…
Si eu m-am oprit la bucatica aia de citat pentru ca mi s-a parut extraordinara. O adevarata poezie:
sa fi Iubit,
sa fi gandit,
sa fi actionat!
chiar in ordinea asta….
aparent ordinea aceea ar putea fi in orice alt mod insa… cand vorbim de esenta… n-are cum sa fie altfel, n-ar fi reala altfel… bine, drept e faptul ca obisnuim s-o parcurgem altfel, dar o facem tocmai pentru ca parcursul nostru e ceva superficial…
ordinea e alta, pentru majoritatea vietii noastre, deoarece asta-i blestemul instinctului de supravietuire. cand moartea nu te (mai) sperie, fie ca asa ai fost educat de mic (in alte culturi) sau ca ai inteles ca e ceva normal, atunci totul „arata” altfel.
Era un conditional p’acolo. Care ordona regretele. Nu m-am prins…
Comments are closed.